Sunday, May 23, 2010

La colline de Tuluceşti




Le 23 mai 2010
Dimanche. Pentecôte.” La Pentecôte est la célébration du Saint Esprit. Si le corps de Jésus n'est plus, son esprit demeure. Pour toujours. Ad vitam æternam.”
J’ai fait une promenade sur la colline de Tuluceşti avec mes voisins Aurica et Teofil. Il a fait une journée très belle, un peu fraîche, surtout le matin, mais ensoleillée. Nous sommes montés jusqu’en haut sur la colline où Teofil a une maison en bois héritée de ses parents, lui étant un des Tuluceşti, c’est-à-dire un des membres de cette famille des Motzi dont un des ancêtres était surnommé Tuluc ( on prononce Toulouc). Nous avons visité la maison, abandonnée depuis quelques années, mais en train d’être réamenagée et on est descendu en s’arrêtant à leur chalet, au bord de l’Arieş, construit par Teofil même les derniers dix ans, en jouant aux constructeurs avec Aurica, sa femme.

Duminică. Rusalii. “ La Rusalii se celebrează pogorîrea Sfîntului Duh. Corpul lui IIsus nu mai este, dar Spiritul lui rămîne. Pentru totdeauna. Ad vitam aeternam.”
Am făcut o plimbare pe Dealul Tuluceştilor împreună cu vecinii mei Aurica şi Teofil. A fost o zi foarte frumoasă, poate un pic mai rece dimineaţă, dar însorită în rest. Am urcat pînă în vîrful dealului unde Teofil are o casă moştenită de la părinţi el fiind unul dintre Tuluceşti, o familie de moţi din care un strămoş era poreclit Tuluc. Am vizitat casa, abandonată de cîţiva ani dar în curs de reamenajare în prezent şi am coborît oprindu-ne la cabana lor de lemn, de pe malul Arieşului, construită de Teofil însuşi ca-ntr-o joacă de-a constructorii împreună cu Aurica, soţia sa.
Je n’ai pas un sens de la poésie, donc je ne peux pas saisir d’un coup le sens profond d’un poème. Hier, j’en ai reçu un de Ligia, une de mes princesses. Je l’ai lu plusieurs fois pour le comprendre et je suis émerveillée, mais je ne peux pas me hasarder le traduire en français.


Nu prea am un simţ al poeziei, chiar nu sînt în stare să sesizez dintr-o dată înţelesul profund al unui poem. Ieri, am primit unul de la Ligia, una dintre prinţesele mele (fostele colege de facultate),l-am citit-o de mai multe ori şi am rămas în admiraţie, dar nu mă pot hazarda să-l traduc în franceză. Iată-l:

Ligia Gicovan











poezie

ce era la mine dragoste,înalt
la tine-i micime la tine-i păcat
marii şi nvăţaţii erau sus la mine
micii şi curaţii la tine-n mărire
argint era pâinea,nu Cuvântul Tău
sete inversată dinspre drum spre hău
semnul de idee nu era idee
dar sub rele multe am găsit o cheie
Ruga Dumnezee
ce era la mine,şterge-mi,e noroi
Doamne,fă-mi să fie totul ca la Voi...


3 comments:

  1. Belle promenade! Bonne fête!

    Ligia est une personne très sensible. Sa poésie est délicate et sincère. Merci de l'avoir écrit ici.

    ReplyDelete
  2. Cred că e linişte şi frumuseţe acolo sus pe munte...Numai bine!A1

    ReplyDelete
  3. Great post! I enjoyed reading it.
    The poem of Ligia is a little jewel. Congratulations!

    ReplyDelete