On vieillit

Le 4 juin 2012

Lundi. On devient vieille. On ne peut rien faire pour arêter le temps.

Mais aujourd’hui, il a fait beau, une vraie journée d’été. Et les enfants sont partis. En route, près d’Alba Iulia, ils se sont arêté à la pension où lţan dernier, on avait fêté le baptême d’Elisa, pour réserver. On va se réunir le 17 pour la première anniversaire de la petite.

Luni. Îmbătrînesc. Nu poţi face nimic pentru a opri timpul. Dar, astăzi, a fost timp frumos, o adevărată zi de vară. Copiii au plecat. În drum s-au oprit la pensiunea unde, anul trecut, am sărbătorit botezul Elisei, pentru a rezerva. Ne vom reuni în curînd pentru prima aniversare a micuţei.

               

Herta Müller

Le 22 janvier 2012

Dimanche. Ce week-end, j’ai été à Alba Iulia. Vendredi, j’ai participé à une réunion avec les profs documentalistes où j’ai appris comme j’ai oublié où simplement je ne suis plus au courant avec les activités du CDI et la bibliothèque scolaire.

Ensuite, j’ai fait un tour de magasins et à la grande librairie Humanitas et même à la petite gallerie d’art de la ville où j’avais envie d’acheter un tableau avec des fleurs en vase. Mais, j’avais dépensé déjà l’argent planifié, j’ai acheté, Herta Müller, Dès lors, le renard était le chasseur, roman traduit en roumain par Nora Iuga. Prix Nobel pour la littérature en 2011.

J’étais impatiente de le lire, mais j’avais oublié mes lunettes à la maison, quelle bêtise!  Donc, j’ai passé le soir et ensuite la matinée de samedi avec ma petite fille, sa maman et son papa.

Duminică. În acest week-end am fost la Alba Iulia.Vineri am participat la cercul pedagogic al profesorilor documentarişti, unde am aflat cîte am uitat despre activităţile CDI sau ale bibliotecii şcolare sau pur şi simplu cum nu mai sînt la curent cu toate acestea.

Apoi, am făcut un tur prin magazine, pe la librăria Humanitas şi chiar pe la mic galerie de artă a oraşului de unde era cît pe ce să cumpăr un tablou cu flori în vază. De fapt îmi cam cheltuisem bugetul, am cumpărat de la librărie Herta Müller, Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, roman tradus în limba română de Nora Iuga. Premiul Nobel pentru literatură pe 2011.

Eram nerăbdătoare s-o citesc, dar îmi uitasem ochelarii acasă, ce prostie! Prin urmare, am petrecut seara şi apoi dimineaţa zilei de sîmbătă cu nepoţica, cu mama şi tatăl ei.

    

Le temps se gâte

Le 31 août 2010

Mardi. Le temps se gâte. Il a plu pendant la nuit et il fait 10^o C.

Pendant la semaine je n’ai pas trouvé le médecin dans le cabinet, c’était seulement une des assistentes. Elle disait que la doctoresse est encore en congé. Je n’en crois pas. Enfin, il faut se débrouiller d’une façon ou d’une autre.

Je mets des compresses avec des goutes suédoises qui me font vraiment du bien, mais c’est incommode et cette sollution tâche, je dois être très attentive. Ma main reste encore douloureuse, c’est extrèmement jénant. Maintenant c’est l’articulation de l’épaule qui me fait mal, il y a quelques années, c’était celle du coude.
Marţi. Vremea se strică, plouă de astă-noapte şi sînt 10^o C. În aceste zile nu am găsit medicul la cabinet, era doar o asistentă. Zicea că doctoriţa e în concediu, dar nu cred. În fine, trebuie să mă descurc cumva.
Îmi pun comprese cu picături suedeze, care chiar îmi fac bine, dar e cam incomod, soluţia pătează, trebuie să fiu foarte atentă.
Mîna mea rămîne dureroasă, e foarte jenant. Acum mă deranjează articulaţia de la umăr, acum cîţiva ani era cea de la cot.

David-simbolul Florentei

David de Michelangelo

Traditions de printemps

En dehors du fait que c'est l'anniversaire de quelques personnes de chez nous, entre lesquelles Liviu, le jour de 9 mars est la fin des jours des “babe”,couronnée par le 8 Mars, alors on dit que c’est le jour des “moşi”, les vieux hommes, ou même La journée de l’homme. Ce jour, l’agriculteur sort la charrue du hangar, le forgeron la passe par le feu et on attend le début des travaux agricoles. On commence a nettoyer la cour en brûlant tout ce qui n’est pas bon autour de la maison. Dans la cuisine on prépare des grains de maïs et de blé bouillis dans de l’eau ainsi qu’une sorte de brioches en forme de 8, 40 au total en souvenir des 40 matyrirs et qu’on appelle en roumain “mucenici”...Les brioches s’appellent aussi “mucenici”. Moi, je n’en ai jamais fait, mais maman nous en faisait.

În afară de faptul că în această zi s-au născut cîteva persoane de aci de la noi,între care Liviu, 9 martie înseamnă sfîrşitul zilelor babelor, încununat de 8 Martie, ziua femeii. Se zice că această zi este ziua moşilor sau chiar Ziua bărbatului.

În această zi agricultorul scoate plugul din  hangar, îl duce la fierar care îl trece prin foc, îl purifică şi îl repară. De acuma se aşteaptă vreme propice pentru începutul lucrărilor agricole. Se începe curăţenia de primăvară prin curte şi grădină, iar în casă se pun boabe de porumb şi grîu la fiert şi se pregăteşte un aluat din care se prepară "mucenici",covrigei  în formă de 8, 40 la număr, în amintirea mucenicilor care s-au jertfit pentru credinţă.
Eu nu am făcut niciodată, dar mama ne pregătea.
( photo internet )

Ça commence bien

Le 1^-er fevrier 2010

Lundi. J’aime cette date, ça commence bien ce mois de fevrier 2010. C’est une journée comme tous les autres, seulement que, encore nous avons des hôtes .

Il y avait beaucoup de monde à la piste de ski aussi, parce que ce sont les vacances, une semaine de vacances scolaires.

Si hier un mélange de neige et pluie tombait du ciel, aujourd’hui il a fait plus froid et on a pu skier mieux.

Bien sur que je n’y vais plus, parce que je ne skie plus, mais c’est ce qu’on me raconte...

Je m’occupe de la maison, de l’appartement, feu, un peu de cuisine...

Luni. Îmi place data de azi, începe bine luna aceasta de februarie 2010, de luni. Va fi o luna bună. Azi e o zi ca oricare alta, doar că avem musafiri încă.

La pîrtie era deasemenea lume multă, e vacanţă doar, săptămîna vacanţei şcolare dintre semestre.

Dacă ieri a căzut din cer un amestec de zăpadă cu ploaie, astăzi a fost mai frig şi s-a putut schia mai bine.

Bineînţeles că eu nu mai merg pe acolo, pentru că eu nu mai schiez, dar este ceea ce mi s-a spus...

Eu mă ocup de casă, de apartament, de foc, puţin de bucătărie...

Une journée stressante

Le 7 décembre 2009

Lundi. Une longue journée, une journée stressante, et ça parce que je n’ai pas résisté à la tentation de regarder à la tv pour voir les réactions après l’annonce officielle des résultats des élections.. On a eu l’occasion de voir des moments vraiment pénibles:nous avons vu les deux candidats se proclamant vainqueurs, la manifestation de joie de Mircea Geoană a été très gênante. Je suis vraiment fatiguée de voir et d’entendre des mots sans aucun contenu...Le seul qui a eu une attitude digne a été Klaus Iohannis.

Maintenant on crie: la fraude!

Luni. O zi lungă, o zi stressantă şi asta pentru că nu am rezistat ispitei de a privi la tv ca să văd ce reacţii sînt după anunţarea oficială a rezultatelor alegerilor. Am avut ocazia de a vedea momente cu adevărat penibile: i-am văzut pe ambii candidaţi declarîndu-se învingători, manifestările de bucurie ale lui Mircea Geoană au fost chiarjenante. Singurul care a avut o atitudine demnă a fost Klaus Iohannis.

Acum toţi strigă:fraudă!

Un noiembrie ploios

De citeva zile ploua mereu, aproape fara incetare.

Bildungsroman

Le 10 octobre 2009

Samedi. Je ne veux pas me dépêcher avec ce livre. À la fac, ce genre de roman on l’appelait “bildungsroman”, la formation d’une personalité. Nous avons étudié à l’époque, Romain Rolland, Jean-Christophe. Voilà.

Sîmbătă. Nu vreau să mă grăbesc cu această carte. La facultate, acest gen de roman intra în seria celor care se numesc “bildungsroman”, formarea unei personalităţi. Am studiat atunci Romain Rolland, Jean-Christophe. Asta e.

La photo: Vue de Florenville, Belgique

Zacusca

Le 6 octobre 2009

Mardi. Hier soir j’ai fini la cuison des poivrons-tomates pour la “zacusca”, les aubergines sont déjà cuites.

La recette :

2 kg aubergines, 1 kg poivrons-tomates, ½ kg oignons, 1 kg tomates, 3 feuilles de laurier, poivre, ½ l d’huile de tournesol (je mets un peu moins d’huile ), sel.

Les aubergines cuites sur des braises ou sur une plaque de métal sur la cuisinière à l’intérieur, doivent être pelés quand elles sont brûlantes, pour que leur chair reste blanche, les poivrons cuits sont mis avec du sel dans une casserole couverte ( je les ai laissés jusqu’au lendemain). Ensuite on peut enlever la peau et les grains. Le jus des aubergines on le jette, mais celui des poivrons donne un bon goût, les tomates se préparent comme un coulis. On met les oignons hachés dans de l’huile avec les feuilles de laurier et un peu de poivre ( je mets toujours des grains de poivre ), j’ajoute un peu d’eau et je laisse cuir jusqu’à ce que l’eau s’évapore. L’eau, ce n’est pas dans la recette originale. Enfin, on ajoute les poivrons en dés, les aubergines hachés ( avec un couteau en bois ) et les tomates en coulis. On les laisse bouillir ensemble une demi heure, ou 45 minutes. Pas très grand feu! On met la Zacusca dans des bocaux tenus au chaud au bord de la machine, ou dans le microondes, on les ferme bien et brûlants comme ils sont on les met dans un panier sur des couvertures en laine, on les couvre avec des chals, des coussins pour qu’ils restent au chaud se stériliser, ou on les met dans la bains-marie, ou au four à pain après avoir sorti le pain...Il y a toute sorte de méthodes...

On peut mettre des champignons au lieu d’aubergines. On peut également y mettre des haricots en graines, haricots blancs d’automne, qui ne sont pas tout à fait secs.

Voilà c’est la Zacusca, dont beaucoup de monde m’avait demandé la recette.

Marţi. Ieri seară, am terminat de copt gogoşarii, pentru zacusca mea de vinete. Vinetele sînt de asemenea coapte şi curăţate de coajă, dar gogoşarii dau cel mai mult de lucru .

Reţeta:

2 kg vinete, 1 kg gogoşari, ½ kg ceapă, 1 kg roşii, trei frunze de dafin, piper, ½ l ulei de floarea soarelui ( eu pun chiar mai puţin ), sare.

Vinetele coapte pe jar sau pe o placă de metal aşezată pe aragaz, trebuie curăţate de coaja cît sînt fierbinţi, ca miezul lor să rămînă alb, gogoşarii copţi se pun cu sare într-un vas acoperit ( eu i-am lăsat pînă a doua zi). Apoi se îndepărtează pieliţa şi sîmburii. Am aruncat sucul de la vinete, dar cel de la gogoşari dă un gust foarte bun preparatului, roşiile se prepară ca pentru bulion. Se pune ceapa tocată în ulei cu frunzele de dafin şi piperul ( eu pun întotdeauna boabe ), se lasă cîteva minute, eu adaug puţină apă şi las să scadă de tot. In fine, adaug gogoşarii cubuleţe, vinetele tocate ( cu un tocător de lemn ) şi roşiile. Se fierb împreună o jumătate de oră sau 45 de minute chiar. Foc mai degrabă mic. Se pune zacusca în borcane calde, de la cuptor, de pe marginea sobei sau microunde, se închid fierbinţi cum sînt şi se aşează într-un coş cu pături de lînă, se acoperă cu şaluri, perne ca să stea calde şi să se sterilizeze, sau se dau la bain marie, sau în cuptor după ce s-a scos pîinea...Există tot felul de metode...

În loc de vinete se pot pune ciuperci, sau fasole boabe de toamnă, nu prea uscate. Iată, aceasta este zacusca despre a cărei reţetă am fost mereu întrebată.

Pînza de cînepă

8 mai 09

Vineri. Zilele astea m-am ales cu nişte material ţesut în casă, din cînepă, de la doamna Popa. De vreo două cearceafuri de pat, un pic mai mult…Nu ştiu ce a apucat-o, poate nu vrea să le dea nurorilor sau fiicei care nu apreciază îndeajuns, cine mai ştie…

Nu am descusut-o, dar mi-a adus-o pe furiş, să nu o vadă Nicu…Am înţeles că toţi au întrebat-o : « Ce mai faci şi cu asta ? »
La care ea ar fi zis că o pune în pubelă, ce să facă, dar i s-a strîns inima de părere de rău. Cum să arunci la pubelă atîta muncă ? Pentru cîţiva coţi de pînză, era de muncit nu glumă…era munca mamei ei, a ei şi chiar a lui Nicu…
Iată povestea acestei pînze :
IAS-eul unde lucra batrînul Mogoşanu, semăna cînepă pentru sămînţă, cînepă pe care muncitorii o recoltau, scoteau sămînţa, iar tulpinile erau considerate deşeuri. Unii muncitori, cei ale căror neveste erau harnice şi pricepute, le luau acasă, le puneau în topilă, le scoteau după 2-3 săptămîni, le spălau lovindu-le de suprafaţa rîului, bălţii sau ce o fi fost acolo, pe malul Dunării, le uscau la soare, apoi le duceau acasă, unde scoteau firele : fuioare de cînepă şi cîlţi. Pămîntul era fertil şi cînepa creştea foarte bine, lanul era atît de înalt încît nu s-ar fi putut vedea calul cu călăreţ cu tot, tulpinile albite şi uscate erau atît de tari de nu puteau fi rupte cu meliţa şi atunci Nicu, ginerele cel mare, era de mare folos, pentru că el le spărgea cu muchia securii. Mama Reta era o femeie vrednică, dar cînd s-a procopsit cu trei fete, toată lumea îi spunea că mult va avea de lucru să facă atîtea ţoale pentru zestre, aşa că femeia a muncit de i-au sărit capacele de şi-a ţinut fetele la şcoală, pe toate trei. Zestrea mai putea să aştepte. Fetele aveau diplôme, asta era zestrea ce au primit-o de acasă, dar acum, la bătrîneţe avea încă putere şi dorinţa de a fi utilă, aşa că în serile lungi de iarnă, şi-a tors fuioarele gîndindu-se la fetele ei care nu trebuia să trăiască cu frustrarea că nu au avut zestrea tradiţională, aşa ca s-a pus pe ţesut…A nevedit bumbac, cumpărat de fiica mai mare care aprecia cel mai mult lucrurile făcute în casă şi a bătut cînepă. A ieşit o pînză minunată. Iată însă că efortul ei era menit pubelei…

Sîngiorz

23 aprilie 2009

Joi. Sfîntul Gheorghe. Sărbătoare mare. Nu se lucrează. Totuşi am cusut puţin la şerveţelul de Paşti, nr.3. Da. Am făcut pînă acuma trei. Două nu sînt gata încă, lucrez la ajurul de pe margini...Mereu mi-a lipsit un şerveţel pentru a acoperi paharul de Paşti. Aveam o bucată de material pe care m-am gîndit s-o valorific aşa. Încă nu am început pînzele cele frumoase din bumbac, cumpărate de la Alba Iulia. Sînt puţin prea groase pentru astfel de obiect.

La Arieşeni, de Sfîntul Gheorghe, se udă fetele. Locul de întîlnire unde acest obicei se poate desfăşura cel mai bine este şcoala. Nu ştiu cum se transmit în familie aceste lucruri, dar cu siguranţă, metodele pe care le folosesc părinţii, în acest sens, au o eficienţă maximă : fără excepţie, în fiecare an băieţii, mai mari sau mai mici, la Sîngiorz, vor să le ude pe fete, fie că le prind, şi le duc la rîu , ori la cişmeaua din curtea şcolii, mai nou, la lavoarele din holul şcolii noi, fie că vin de acasă pregătiţi cu flacoane cu apă, cu găuri ca nişte stropitori...În pauze este o adevărată vînătoare: unele fete sînt încîntate şi, cumva conştiente că au un rol, altele nu vor să fie udate, se apără, ţipă, merg în sala profesorală să-şi caute dreptatea, plînsete, apă peste tot...Profesorii se tem să nu se întîmple accidente, ce mai ! Este o zi foarte animată !

Preocupări de blogger

22 aprilie 2009-04-23

Miercuri. Liviuţ şi ai săi sînt foarte tăcuţi. Le-am şi scris un mesaj, am încercat să o sun pe Monica, a răspuns robotul. Ştiu că de Paşti au fost la Vigevano, la nişte prieteni, i-am sunat eu şi tocmai se întorceau acasă, Cristian dormea.

Am postat un film de-a lui Liviu pe netlog, la mine în « profile », aşa, experimental, că el a tot încercat şi nu ştie de loc cum....

Mi-a adus azi un « blogărist » de la şantierul şcolii, un muncitor..Ăsta este mai ...debutant ca mine...

Seara, gata cu internetul ! Chiar pe cînd Liviu se gîndea la un blog cu muzică de-a lui, vreau să spun din colecţia lui, pe care să-l numească « Vedetele nuntaşilor »...Azi şi televizorul a făcut figuri, a trebuit repus în bandă, pînă la urmă nici nu se mai ştia ce avusese, oricum era hotărît să-l arunce...Uff !! ( foto:Liviuţ Maghiar, Milano )

Marele Bal

21 aprilie 2009

Marţi. Am aflat că ieri seară a fost Marele Bal...A cîntat Adi Vasiu...Nu cunosc alte amănunte : dacă a fost lume multă, ce personalităţi au luat parte, ce scandalagii, ce toalete...Chiar dacă eu nu cunosc amănunte, mă bucur că nu s-a pierdut obiceiul.

A plouat şi chiar mult. E mai bine acuma, aleea a înverzit văzînd cu ochii. Am saschiu înflorit, jacint si părăluţe.

Am pus nişte părăluţe ca sa iasă în evidenţă floarea albastră de saschiu. Aşa, floricelele albastre nu se prea văd în fotografie, deşi, la lumina zilei sînt emoţionante...A înflorit chiar şi o zambilă, dar prea este puternică lumina soarelui şi nu se vede prea bine...Bujorul este plin de boboci, am numărat vreo 6.

Blogăresc, dar nu am mai postat nimica...Scriu. Ar trebui să trăiesc din asta, nu doar din amărîta de pensie care, aşa cum e, încă nu a venit...( foto: Liviu Maghiar, Arieşeni )

Lunea de Paşti

20 aprilie 2009

Luni. Nu am ieşit deşi aş fi vrut, sînt mult prea sedentatră şi nu-mi face bine de loc...Vremea s-a mai închis, poate va ploua...Dar nu asta este problema, pur şi simplu stau în casă, cel mult în curte...

S-au schimbat vremurile : altădată Lunea de Paşti era ziua în care se etalau toaletele cele noi. Fetele şi băieţii se plimbau din centru pînă la podul Culuşii. Era Corso, cum ar veni...Seara avea loc Marele Bal. Acuma nici nu am aflat dacă are loc un bal sau nu...Liviu nu mai frecventează cîrciumile din centru aşa că nu mai sînt la curent cu noutăţile...( foto: Liviu Maghiar, Arieşeni )

Paşti

19 aprilie 2009

Duminică.

Am petrecut ziua de Paşti scriind mesaje, SMS-uri, internet...

Dragii mei,

Vă scriu ca să vă urez din partea noastră cele mai fericite sărbători de Paşti în acest an 2009!.

Noi am fost la Înviere, ca de obicei, doar eu şi Martin, fiecare pe cont propriu, nici nu ne-am întîlnit, eu credeam că nu s-a mai dus.

Liviu a rămas acasă, cu o caseta de copiat pe un DVD, de doua zile ne însoţeşte nunta asta din Cobleş ( ce dicţie bună avea Bazil în ‘96! ) La întoarcere am intrat în casă prin spate, pe la bucătărie, plină de frig şi pentru a opri aragazul unde fierbeau sarmale. Pe cînd să ies din apartament mi-am dat seama ca uşa era închisă pe dinafară cu cheia în broască…tot aşa păţesc! Altfel, toate bune, mă gîndesc că voi sînteţi sănătoşi şi vă urez încă o dată sărbători fericite de Paşti! mamica

De Paşti

Alt pahar de Turda

Pahar de Paşti

Pahar de Paşti realizat de meşterii sticlari din Turda.

Vopsitul ouălor

Vopsitul ouălor

În ceea ce priveşte vopsitul ouălor de Paşti, abia acuma am plăcerea să o fac pe îndelete, mereu am fost foarte, foarte ocupată şi nu aveam timp să mă dedic acestei îndeletniciri. Nu aveam timp de loc: copiii erau mici sau pur şi simplu erau acolo şi aveau prioritete, deşi, poate ei nu au simţit atunci acest lucru.... După metoda “ foi de ceapă”, fierbeam ouăle direct în amestecul:apa, sare, un pic de oţet, foile de ceapă sau vopsele chimice, depinde ce aveam şi chiar dacă spălam ouăle înainte, iată ce pătate îmi ieşeau! Asta pentru că ele au o pieliţă foarte fină la exterior care se înmoaie la fiert şi dacă oul est scos cu multă grijă se usucă rapid iar culoarea este foarte frumoasă, uniformă şi consistentă, dacă eşti grăbit, pieliţa se desprinde pe unele locuri şi rezultă tot felul de figuri, sau hărţi... Culoarea este maron, destul de închis.

Normal, cu foi de ceapă astea sînt nuanţele, de la portocaliu deschis la maron. Acuma le-am fiert mai întîi, le-am sters bine cu un burete şi le-am pus în vopsea cu sau fără model de frunzuliţe...Iată, de data aceasta au ieşit uniform. Le las în vopsea pînă obţin nuanţa dorită. Ouăle roşii, în acest coş.Modelul cu frunzuliţe se obţine lipind frunzuliţa proaspăt culeasă din grădină, pe ou, după care ea se fixează cu un petecuţ tăiat dintr-un ciorap de mătase, sau nailon foarte subţire în care leg bine oul.

Bunătăţi de Paşti

18 aprilie 2009

Sîmbătă. Am continuat de unde m-am oprit ieri: am pus drobul la cuptor, apoi friptura, am pregătit şniţelele: bătut, sărat, piperat, am făcut vreo 60 de sarmale, varza este cam acră, n-am avut destulă răbdare să o mai ţin în apă...Am tăiat şi am aranjat prăjiturile pe un platou. De astea nu am fost prea preocupată de data aceasta, nici foarte mulţumită...Nu am făcut cozonac. Nu avea rost, oricum aveam deja prea multă mîncare. Va trebui sa-mi revizuiesc ideile despre bucătăria de Paşti. Trebuie să gătesc mai puţin.

De ieri şi pînă astă-seară, am tot vopsit cîte un ou-două, voiam să-mi iasă şi mie culoare uniformă, ca celor care au doar treaba asta: să vopseasca ouă şi chiar mi-au ieşit cîteva, numai că le-am dat, aproape imediat, cadou