Tuesday, July 21, 2020

Lectures- suite

21 juillet 2020        


Mardi-mercredi(car il est vers minuit). Je vais continuer en parlant de mon deuxième roman au sujet chat, celui de Hiro Arikawa ( titre en français: Les mémoires d' un chat voyageur). Le chat de Arikawa, Nana, est très intelligent, d'ailleurs toute l'histoire des voyages c'est lui qui nous la raconte. Nana et son maître, Satoru doivent absolument voyager pour chercher une personne qui aime les chats pour lui laisser Nana au moment où Satoru ne pourra plus s'en occuper car il est malade et bientôt sa vie finira.

A la fin de la lecture j'étais en larmes. Une belle histoire!  


Marți-miercuri(căci este aproape miezul nopții). Voi continua vorbind despre celălalt roman pe care l-am citit acum, nu demult, cel al lui Hiro Arikawa: Memoriile unui motan călător.
Motanul lui Arikawa, Nana, este foarte isteț, de altfel toată istoria călătoriilor este pusă chiar în gura lui, povestită cu mult antren la persoana întîi. El și stăpînul său, Satoru, sînt nevoiți să călătorească mult pentru a găsi un om cu dragoste de pisici care să se ocupe de  Nana atunci cînd Satoru nu va mai fi, căci este bolnav și nu mai are mult de trăit.


La sfîrșitul lecturii eram cu ochii în lacrimi! Frumoasă istorie!




          

Lectures

16 juillet 2020

Jeudi. Je viens de finir la lecture de deux romans au sujet „chats”, un, écrit par un Espagnol, Francesc Miralles, Amor en minuscula, en roumain, Iubire cu „i”mic et un autre, écrit par une Japonaise, Hiro Arikawa, Tabineko ripoto en roumain, Memoriile unui motan călător.

Francesc Miralles:un chat entre dans la maison et dans le coeur d‘un universitaire introverti qui vit seul, avec son travail et avec sa passion pour la lecture. Le chat, un vagabond très sensible s‘insinue dans sa vie et lui donne de la tendresse, des amis, de l’amour. Il l‘appelle Mishima, d‘après son écrivain japonais préféré. Le roman est plein de reflections sur la litérature et nous nous sentons bien dans la maison-bibliothèque de Samuel. Mishima transforme la vie de celui-ci en l‘obligeant de se détacher un peu de ses livres et de connaître du monde...

Joi. Tocmai am terminat lectura a două romane cu subiectul „pisici”, unul scris de un spaniol, Francesc Miralles, Amor en minuscula, în română, Iubire cu „i”mic și un altul, scris de o  Japoneză, Hiro Arikawa, Tabineko ripoto, în română, Memoriile unui motan călător.

Francesc Miralles: o pisica intră în casa și în inima unui universitar introvertit care trăiește singur, cu munca sa și cu pasiunea sa pentru lectură. Pisica, un motan vagabond se insinuează în casa acestuia, îi dăruiește tandrețe, prieteni și chiar iubire. Motanul primește un nume, Michima, după scriitorul japonez preferat. Romanul este plin de reflecții asupra literaturii universale și ne simțim bine în casa-bibliotecă a lui Samuel. Michima transformă viața acestuia, obligîndu-l să se detașeze un pic de cărți și să cunoască lumea... 
( va urma)


       

Monday, July 20, 2020

Eté

9 juillet 2020

Jeudi. J'ai des choses à finir: un potage ou une soupe aux boulets de viande et une salade d'aubergines, des repas d'été surtout la salade. 
Dehors, puisque mon cher mari a coupé l'herbe, je devrais la ramasser et, peu à peu, préparer le lit pour la plantation des tulipes.
On a toujour peur des pluies, cet été la pluie a été souvent chez elle un peu partout.

Joi. Am nișe lucruri de terminat: o ciorbă cu perișoare și o salată de vinete, mîncări de vara, aș zice, mai ales salata.
Afară, pentru că dragul meu soț a tăiat iarba, eu ar trebui s-o adun și, puțin cîte puțin să pregătesc patul pentru plantarea bulbilor de lalele.
Mă tem mereu de ploaie, vara aceasta ploaia afost acasă la ea pe aici.
 

                                          

Wednesday, July 8, 2020

Printemps

2 mai 2020



Samedi. Aujourd'hui, jardinage. Avant de descendre dans le jardin, j ai pris le petit dejeuner tard, comme d'habitude. Ensuite, un peu d'ordre dans la maison, j'ai fait aussi une petite lessive, j'ai mis le linge secher au soleil et, enfin dehors. Dans mon parterre, j'ai eu déjà des narcisses que j'aime bien car ces fleurs durent longtemps et sont parfumées en plus. 

Sîmbătă. Azi, grădinăresc. Înainte de a coborî în grădină, mi-am luat micul dejun, tîrziu, ca de obicei. Apoi, un pic de ordine prin casă, am spălat o mașină de rufe, le-am pus la uscat și, în fine sînt afară. 
pe aleea mea, am avut deja narcise, îmi plac florile acestea, durează mult și sînt parfumate.

( foto: Tablouri de vis )

                    

Friday, May 1, 2020

Etat d'urgence- Stare de urgență

2 mai 2020

Samedi. Etat d’urgence. Nous, on reste dans la maison, j’aime ça, je veux dire que d’autres sont malheureux comme si on est puni. Il y a des ordonances millitaires qui nous obligent à ça, pour nous proteger de ce virus. Nous, les „vieux”, on nous dit comme ça, avons le droit de sortir entre 11h du matin et 13h et entre 19h et 22h, seulement si on a de justes raisons et besoins. Il y a une semaine on pouvait faire ses achats, du pain, du 11h à 13h, déjà on est un peu plus libres.
On doit porter une masque et se garder à distance, 1,5-2 m, envers d'autres personnes.

Sîmbătă. Stare de urgență. Stăm în casă/curte. Mie îmi place acest lucru, să stau în casă, spre deosebire de alții, care sînt nefericiți ca și cum ar fi pedepsiți. Există niște ordonanțe militare care ne obligă la asta, pentru a fi protejați de virus. Noi, „bătrînii”, mereu aud astfel de cuvinte dure, avem dreptul să ieșim numai bine motivați, între orele 11 și 13 și seara între 19-22. Pînă nu de mult, puteai ieși la cumpărături, pîine, doar între 11 și 13, deja este un pic mai liber. Trebuie să purtăm o mască și să păstrăm o distanță față de alți oameni(1,5-2 m).


        

Anniversaires

1 mai 2020

Vendredi. Deuxième anniversaire depuis hier: mes fils ont 45 et 40 ans. Je vous souhaite santé mes très chers fils et que vous soyez toujours heureux!

Vineri. A doua aniversare de ieri încoace: fiii mei au 45 și 40 de ani. Vă urez sănătate, dragii mamei și să fiți întotdeauna fericiți!


           

Monday, March 16, 2020

Covid 19

13 mars 2020  

Mardi. Si je me propose d'écrire mon journal, ça m'arrive tout à fait un mardi. Je veux dire que je n'aime pas ça, mais bon: continuons.
Comme tout le monde, au début, je n'ai pas pris au sérieux cette histoire de virus, mais certaines circonstances commençaient à m'inquiéter: j'ai un fils qui vit en Italie depuis longtemps, avec la famille et où en Italie? En Lombardie! Tout va bien chez lui,
on parle chaque jour, mais à ce moment la vie dans ce pays n'est pas facile. L'ainé de la famille vit aux Etats Unis. Tout va bien chez lui aussi, un peu mieux qu'en Italie la carantine est au début chez eux et nous, ceux qui vivons en Roumanie, on va bien, nous deux vieux montagnards et la famille du flis cadet de Alba Iulia. Merci Dieu!!!

Avant l'histoire du covid19 la vie paraissait „en rose” mais on était souvent mécontents. 
Espérons qu'on passe bien cette période, mais on se démande si en été le virus disparait ou quoi? Si nous vivrons cette histoire l'hiver suivant ou pas? Ce sont des questions qu'on se pose...

Pourtant, soyons optimistes, le printemps arrive, j'ai des perce neige fleuris et des crocus...

Marți. Dacă îmi propun să-mi scriu jurnalul, se întîmplă negreșit într-o marți, 13 ale lunii. Nu-mi place dar să continuăm!
Ca toată lumea, la început, n-am prea luat în serios această poveste cu virusul,dar unele circumstanțe începeau să mă neliniștească: am un fiu care trăiește cu familia sa, de multă vreme în Italia și încă unde, în Lombardia! În Lombardia, da. Ei sînt bine, vorbim în fiecare zi, dar în acest moment, viața în această țară nu-i ușoară de loc. Cel mare trăiește în State, toate bune și la el, un pic mai bine ca în Italia, carantina este la început pe acolo, iar noi, aici în România, nu avem probleme:noi doi muntenii și familia celui mai mic de la Alba Iulia. Mulțumesc lui Dumnezeu!!!

Înainte de povestea asta cu covid19 viața se desfășura „en rose”,însă eram adesea nemulțumiți.
Să sperăm că vom trece cu bine peste această perioadă. Întrebarea care se pune este dacă peste vară virusul e și el în vacanță sau dispare? Dacă vom retrăi această istorie iarna viitoare sau nu? Mă întreb doar. Nu doar eu mă întreb așa ceva!

Totuși, să fim optimiști, primăvara vine, am ghiocei și brîndușe înflorite...

 NB Am început această postare acum o săptămînă! Cum trece timpul!