luni, 19 septembrie 2016

Etre aimé ou être respecté

Le 17 septembre 2016

Samedi. Trop de choses à raconter. S'il y en a trop j'écrirai peu, c'est-ce qu'il m'arrive souvent.
Aujourd'hui, je vais faire un commentaire à propos d'une citation d'une page, Bonheur D'aimer:

Sîmbătă.Prea multe de povestit. Dacă-s prea multe voi scrie puțin, asta mi se-ntîmplă de regulă.
Astăzi voi face un comentariu pe un text găsit în pagina Bonheur D'aimer:



Et la traduction : "Există momente în viață în care trebuie să alegi între a fi iubit și a fi respectat. Alege întotdeauna respectul căci iubirea fără respect este efemeră, pe cînd respectul se poate transforma în iubire durabilă”

Eh bien, si on choisit le respect on peut facilement tomber dans l'envie et dans la haine ou pire dans l'indifférence des autres: Cela depend de la qualité des gens avec lesquels on vit...

Eh bine, dacă alegi respectul poți ușor să-ți atragi invidia sau ura sau mai rău, indiferența celorlalți. Asta depinde de calitatea oamenilor cu care trăiești...

   

duminică, 11 septembrie 2016

Repas à Capitol/ masa la Capitol

En parlant toujours du merveilleux évenement: c'est la première fois que nous restons à table avec les autres même si arriver de loin et rentrer chez nous est finalement assez fatiguant. Grand merci aux organisateurs!

Tot despre minunatul eveniment: e prima dată cînd stăm la masă cu ceilalți deși este obositor să vii atîția kilometri și să pleci în grabă. Multe mulțumiri organizatorilor!



     

15 ans depuis...

Le 11 septembre 2016

Dimanche. 15 ans de l'attentat catastrophique de New-York. Le monde n'est plus le même depuis, je sais, c'est déjà une phrase trop répétée, vidée de sens, mais c'est quand-même la vérité.
Pourtant, les hommes n'ont rien appris, ils continuent à vivre dans la même manière. Ceux qui n'ont pas assez de courage pour regarder leur vie avec objectivité n'osent pas mentir que les leurs: leur femme, par exemple.
C'est en vain de leur faire apprendre, il faut les laisser vivre dans leurs petitesse.
C'est tellement triste!!!

Duminică. Sînt 15 ani de la atentatul catastrofal din New-York. De atunci lumea nu mai e cum a fost, știu, par niște cuvinte goale, fără sens, prea des repetate, dar acesta este adevărul. Totuși oamenii nu prea au învățat mare lucru, continuă să-și vadă de viața lor fără a încerca să devină mai buni. Cei care nu au destul curaj ca să-și privească viața cu obiectivitate continuă să-i mintă pe ai lor: pe femeia de acasă, de exemplu.
Degeaba încerci să-i schimbi, n-ai decît să-i lași să trăiască în micimea lor mizerabilă.
Este atît de trist!!!