Activité sportive

Le 11 fevrier 2010

Jeudi. C’est un jour de la semaine que j’aime. Jeudi, ça devait être une bonne journée, mais il n’a pas bien commencé ce jeudi, c’est-à-dire qu’au lieu de se réveiller doucement, faire la toilette ( d’abord Liviu qui, en tant que personne qui travaille, a ses priorités ) prendre le petit déjeuner, etc. Non. Aujourd’hui c’est un téléphone d’urgence qui nous a réveillé: les forestiers ont une activité sportive et, sans prévenir, ils ont la prétention que tout le monde soit début, à leur disposition. Ils ont besoin d’arbitres de piste, de chronomètre, de jalons de piste et d’autres choses. Tout ça se trouve là haut, à la piste de ski: il y a le matériel, les moniteurs, tout. Mais ceux-là, n’ont pas été prévenus non plus, donc ils ont refusé l’aide, alors c’est Liviu qui doit être mis en marche!!! Toute la matinée on a été nerveux. Moi aussi. Parce que Liviu ne trouvait pas ses affaires, il avait ses heures de classe et, en plus, il ne voulait pas aller à la piste...Et le technicien attendant devant l’entrée, c’est quelque chose d'énervant du tout! Surtout que Liviu trouve que c’est son devoir aussi d’aider la communauté quand il s’agît d’une activité sportive, mais il faut qu’il le sache d’avance...

Joi este o zi din săptămînă care îmi place.Şi de data asta trebuia să fie o zi bună, o zi faină, dar nu a început de loc aşa, adică în loc să ne trezim încetişor, la timp, ca oamenii, să ne facem toaleta, mai întîi Liviu care lucrează şi are prioritate, apoi să luăm micul dejun, ş.a.m.d. Nu. Ne-a trezit un telefon de urgenţă: pădurarii au, frate, o activitate sportivă astăzi şi, fără să prevină pe nimeni, au pretenţia să fie toată lumea sus, la dispoziţia lor. Au nevoie de arbitri, de pistă, de cronometru de jaloane, şi de alte lucruri. Toate astea se găsesc acolo, sus la pîrtie, materialul, monitorii, tot, ce mai, numai că nefiind anunţaţi din timp şi cine mai ştie din ce motive ( financiare, poate ), cei de sus au tratat cu refuz “silvica”. Atunci, înseamnă că Liviu trebuie luat pe sus şi obligat cumva să scoată tot ce poate, măcar cronometru!!! Toată dimineaţa am fost întorşi pe dos. Chiar şi eu. Liviu nu-şi găsea lucrurile, zorit aşa, cu însuşi tehnicianul silvic la uşă. In definitiv, avea şi el programul său pe ziua de azi, program după care este plătit şi pînă la urmă nici nu voia să meargă la pîrtie, chiar dacă el consideră că e de datoria lui să ajute atunci cînd comunitatea are o activitate sportivă. Dar nu aşa!!!


( photo: Pisti Bardi )