marți, 10 iunie 2014

Girolles



Mardi encore. En voyageant vers Alba Iulia à travers Dealul Mare, je me demandais s’il y avait des girolles, c’était la saison, il faisait suffisement chaud et il avait plu assez, mais il n’y en avait pas. De retour, nous en avons trouvé. Les gens les vendaient devant la porte, mis dans un panier sur une chaise en guise de petite table. Que j’étais contente! Et qu’elles sont belles!

A la maison de la campagne, dans le cellier, sur une étagère y avait quelques pots de confiture: abricots et pêches. Nous en avons mangé au petit déjeuner, le reste je les ai pris, ma soeur m'a conseillé de laisser la place pour d'autres.

Tot marţi. Călătorind spre Alba Iulia, peste Dealul Mare, mă întrebam dacă nu găsim gălbiori, era sezonul lor, era destul de cald, plouase din belşug, dar nu erau. La întoarcere, în schimb, am găsit. Oamenii le vînd în faţa porţii, puse frumos într-un coşuleţ aşezat pe un taburet ca pe o măsuţă. Ce bine mi-a părut! Şi ce faini sînt!

Acasă, la ţară, în cămară, pe un raft erau cîteva borcane cu dulceaţă: piersici şi caise. Am mîncat la micul dejun, restul le-am luat cu mine. Soră-mea mi-a spus să las locul pentru cele din anul acesta.

  



3 comentarii:

  1. Pofta mare ! Sunt intr-adevar niste ciuperci foarte fragede si gustoase.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr, mi-a făcut plăcere să le pregătesc şi au fost foarte gustoase.

      Ștergere
  2. Girolles! des produits de la montagne, c'est bon ça!


    RăspundețiȘtergere