Le 26 avril 2010
Lundi. Hier soir, nous avons été chez les Mocan, à Pătrăhăiţeşti, à la veillée. On est restés jusqu’à minuit. Il y avait beaucoup de monde, des gens de tous les villages de la commune, ou presque. Toute la famille était là et s’occupait des gens en offrant à manger et à boire, comme il faisaient toujours quand quelqu’un passait le seuil de leur maison.
Depuis hier, il pleut.
Luni. Ieri seară, am fost la priveghi, la famila Mocan din Pătrăhăiţeşti. Am stat pînă după miezul nopţii. Era lume multă, oameni din aproape toate satele comunei. Toată familia era acolo şi se ocupa de oameni, oferind de mîncare şi de băut, aşa cum făceau întotdeauna, cînd cineva le trecea pragul.
De ieri, plouă.
Mai există jocuri de priveghi prin satele din Apuseni? Cred că s-au pierdut, nu-i aşa? Acum există maşini, drumuri. Priveghiul nu mai este o aventură. Ioan a fost o persoană importantă pentru acea comunitate.A1
RépondreSupprimerMai există doar amintiri despre jocurile de priveghi, amintiri ce se deapănă tot la priveghi. Acum, în acele nopţi oamenii stau de vorbă, iar cei care au de gînd să rămînă pînă dimineaţa joacă eventual cărţi. În anii '70, am fost la priveghi la o vecină, moartă la o vîrstă înaintată şi am putut vedea ce înseamnă jocuri de priveghi în Apuseni.
RépondreSupprimerMulţumesc de vizită.