Le 7 septembre 2013
Samedi. Vivre en Roumanie, c’est un peu stressant.
Toute cette semaine qui est en train de finir on a parlé
et on a entendu des discutions sur la tragique histoire d’un enfant de 4 ans tué
par des chiens à Bucarest, des propositions plus ou moins pertinentes
pour résoudre
le problème des chiens. Toute la Roumanie est pleine de chiens vagabonds et des
associations qui défendent les droits de ces animaux. Il paraît que c’est un
grande affaire!!!
Depuis plus d’une semaine, des gens protestent à Bucarest
contre ou pro la loi qui permet l’exploitation d’or de Roşia Montana. Ici, il s’agît
encore d’une grande affaire.
Et pour finir la semaine dans le même régistre, hier a eu
lieu, à Bucarest, bienentendu, la partie de football entre la Hongrie et la
Roumanie. Les Hongrois qui soutiennent leur équipe arrivent par des trains. Terreur
dans la capitale!!!
Sîmbătă. A trăi în România este cam stresant. Toată
asăptămîna care tocmai se încheie s-a vorbit numai şi numai despre tragica
moarte a unui copil de 4 ani, sfîşiat de cîini în Bucureşti, s-au făcut propuneri
mai mult sai mai puţin pertinente de rezolvare a roblemei cîinilor vagabonzi.
România este plină de cîini vagabonzi şi de asociaţii care apără drepturile
acestor animale. Se pare că aceasta ar fi o mare afacere!!!
De mai bine de o săptămînă, nişte oameni protestează în
Bucureşti contra sau pro legea care permite exploatarea aurului de la Roşia
Montana. Aici este vorba încă despre o mare afacere.
Şi pentru a încheia săptămîna în acelaşi registru, ieri a
avut loc meciul de fotbal între Ungaria şi România, tot la Bucureşti,
se-nţelege. Ungurii care susţin echipa lor sosesc cu trenuri. Teroare în
capitală!!!
(photos:internet)
New look! Nice!
RépondreSupprimerChiar aşa: blogul tău arată mult mai bine aşa. Totuşi ceea ce scrii, precum şi fotografiile tale sînt, pînă la urmă cele mai importante. Am văzut bloguri numai cu fotografii. Merge. În ziua de azi imaginea contează, dar ea nu e totul. Acele bloguri nu le urmăreşti mereu, de multe ori fotografiile nu spun mai nimic, ele au nevoie de precizări, de comentarii, de o poveste cît de mică, nu-i aşa...A1
RépondreSupprimerMulţumesc A1. Mă bucură comentariile tale.
RépondreSupprimer