Le 21 septembre 2012
Vendredi. Hier, j’ai parlé au téléphone avec Cristian.
Bien, d’abord, j’ai parlé avec son papa, il était au moto et ne pouvait pas
parler. Il rentrait du travail. Ensuite, c’est lui qui m’avait appelé. „Devine
qu’est-ce que j’ai trouvé en rangeant la maison?”, ai-je demandé à mon
petit-fils. „ Tu as trouvé mes trésors”. Il a su imédiatement de quoi je parlais. Cet enfant est super! Demain ce
sera son anniversaire, il aura 7 ans: Bon anniversaire, chéri!
Ses trésors, ce sont des pierres de l’Arieş et toute
sorte de petits morceaux de bois qu’il a trouvé pendant ses promenades, l’an
dernier. Il les a mis dans un petit tonneau en plastique et me l’avait confié. Pendant l'automne, j’ai mis du chou dans le tonneau en me disant qu’on le mangerait jusqu’aux
vacances de Cristian et j’ai eu raison, mais j’ai oublié ce que j’ai fait avec
les trésors...
Vineri. Ieri, am vorbit cu Cristian. Bine, mai întîi a fost tatăl său, era cu motocicleta în drum spre
casă, nu putea vorbi, apoi m-a sunat el. „Ghici ce-am găsit eu făcînd
ordine pe aici, prin casă?”, l-am întrebat pe nepoţelul meu. „ Ai găsit
comorile mele?!” Imediat a ştiut ce vreau să-i spun. Copilul ăsta! Mîine va
avea 7 ani. La mulţi ani, scumpule!
Comorile lui sînt nişte pietricele din Arieş precum şi tot felul de bucăţi de lemn pe care le
găsise în timpul plimbărilor de anul trecut. La plecare le-a pus într-un
butoiaş de plastic şi mi le-a încredinţat. Toamna tîrziu, eu am pus varză la murat în butoiaş
socotind că pînă la vacanţa lui Cristian, o vom mînca, ceea ce s-a şi
întîmplat, atîta doar că am uitat unde am pus cu comorile...