Le 15 fevrier 2011
Mardi. Ces jours j’ai demandé tout le monde qui pourait avoir une photo de la nouvelle piste de ski, mais je n’en ai pas trouvé de réponse. Qu'est-ce qui s'est passé? Sur la piste? Pas grand chose. La neige manquait. On m’a dit que sur la piste d’Arieşeni, il y a eu peu de monde même si dimanche était ensoleillé. Une autre personne m’a dit qu’à la piste de Bihor ils ont gagné de l’argent de touristes qui voulaient se promener avec la téléchaise...
Je n’aime pas lire comme ça, en avalant le livre, après je me sens malade...Il y avait 272 pages que j’ai lu en moins de dix heures (cuisine en plus)
Marţi. În aceste zile, am tot întrebat în dreapta şi-n stînga cine mi-ar putea da o fotografie cu pîrtia cea nouă, eventual cu serbările, dar nu am găsit. Cineva mi-a spus că duminică era puţină lume pe pîrtia Arieşeni iar o altă persoană zicea că bihorenii au cîştigat ceva bani de la turiştii care se dădeau cu telescaunul, altfel, zăpada pentru schi nu prea era.
N-am mai citit o carte de multă vreme, de un an aproape. Cum mi s-a putut întîmpla una ca asta? Iac-aşa! Am găsit în rezerva mea de carte un roman, din categoria celor comerciale, aş zice, este posibil să existe şi un film după ea, MGM cumpărase cîndva drepturile cinematografice. Iat-o: Charles Carillo, My ride with Gus, traducerea în franceză de Hubert Tézenas avînd titlul: Un cadavre encombrant (Un cadavru incomod).
Nu-mi place să citesc aşa, înghiţind cartea pur şi simplu, după aceea nu mă simt bine. Dar asta am făcut de data aceasta: 272 de pagini în mai puţin de 10 ore(plus bucătărit).
Felicitari pt revenirea la lectura,imi plac pozele cu carti.Cartea e singurul prieten care nu dezamageste niciodata,parerea mea.
RăspundețiȘtergere