Brusquement, on voyage

Le 30 juin 2010

Mercredi. Brusquement, nous partons pour Alba Iulia,  en fait ce n’est pas si brusquement, depuis quelques jours,  Liviu veut y aller pour récupérer la voiture et, très gentillement, s’offre à m’emmener à Aiud pour de petites vacances. Il insiste. Je n’en ai pas très envie parce que je n’ai pas fini mes sirops, donc je laisse dans la cuisine le sirop de roses à demi-préparé. Je quitte le point d’informations, exactement au moment où je commençais à donner des infos (hier il y a eu un groupe de jeunes Français, un Roumain en même temps, un couple de Roumains, plus tard) vendre des cartes...On voit bien,comme l’an dernier, d’ailleurs, que les gens n’ont pas beaucoup d’argent, qu’on pense bien avant de sortir l’argent du porte-monnaie.

Miercuri. Brusc, plecăm la Alba-Iulia, de fapt nu chiar atît de brusc, de cîteva zile, Liviu vrea să meargă să-şi recupereze maşina, care e la Martin şi, foarte amabil, se oferă să mă ducă la Aiud, într-o mică vacanţă, acasă, înainte să ajungă acolo Marieta cu Horea. Insistă chiar. Eu nu prea am chef de aşa ceva, sînt ocupată peste cap cu siropul, nu prea am sticle şi a fost nevoie de tot felul de improvizaţii pentru a-l păstra cîteva zile, pînă voi avea sticlele. În cele din urmă, n-am încotro, accept şi plecăm cu autobuzul de Cluj, lăsînd în bucătărie, siropul de trandafiri pe jumătate preparat. Părăsesc activităţile mele, Punctul de informaţii, tocmai cînd dădea semne că începe să meargă cît de cît, ieri am avut un grup de tineri francezi şi un român în acelaşi timp cu ei, apoi, mai tîrziu, un cuplu de români, care s-au socotit mult pînă să cumpere o hartă, ca şi anul trecut, se vede bine că oamenii nu au bani.