Pâques 2013

Le 5 mai 2013

Dimanche. Le dimanche de Pâques. Le temps, merveilleux. Depuis le 2 mai je n’ai plus écrit mon journal. Enfin, je vais tout raconter ce soir.

Comme toujours, avant Pâques les gens s’envoient des voeux et autres choses qui prouvent qu’on est aimé, aprécié...Nous avons reçu et envoyé des voeux, nous avons reçu aussi des oeufs, du lait, du fromage, même des pâtisseries au fromage et de la viande de veau et d’agneau.

Ensuite les enfants, c’est-à-dire Dan-Martin et sa petite famille (pour moi ils sont toujours des enfants), donc ils sont arrivés à la maison et alors Elisa est devenue le centre de l’Univers. Elle est de plus en plus consciente de cette chose et est en train de devenir un...enfant gâté.

Le problème que beaucoup d’enfants ont est le sommeil. Ils ne veulent pas se coucher comme si pendant qu’ils dorment des choses extraordinaires se passent et eux, ils ne peuvent pas y participer. Arrivés à l’adolescence, ils voudraient dormir plus, mais déjà, la vie ne leur permet plus de le faire tant qu’ils le voudraient.

Samedi, à minuit je suis allée à l’église où il y a lieu une petite cérémonie d’une demi-heure, après quoi la messe de Pâques commence. Il y avait beaucoup de monde, des gens de nos villages, des touristes aussi. Une dame de Constantza, du bord de la Mer Noire, m’a demandé comment peut prendre du pain béni. Il y avait des Français qui m’avaient demandé s’ils pouraient participer s’ils sont des catholiques.

Duminică. Duminica Paştilor. Un timp cum nu se poate mai frumos. Din 2 mai nu mi-am mai scris jurnalul. Voi povesti totul în această seară.

Ca întotdeauna, înainte de Paşti, oamenii îşi transmit urări sau îşi oferă alte lucruri în semn de preţuire, apreciere...Şi noi am trimis şi primit urări de Paşti, dar şi lapte, ouă, brînză, plăcintă cu brînză făcută în cuptor, precum şi carne de viţel şi miel.

Apoi, copiii, vreau să zic Dan-Martin şi familia

(pentru mine tot copii au rămas) au sosit acasă şi atunci Elisa a devenit centrul Universului. E din ce în ce mai conştientă de acest lucru şi riscă să devină o... răsfăţată.

Problema pe care mulţi copii o au e somnul. Nu vor să se culce ca şi cum în timpul somnului, lucruri extraordinare se petrec şi ei nu pot fi parte. Ajunşi la adolescenţă, ar dormi mai mult, dar deja viaţa are alte exigenţe, nu-şi pot permite somn cît ar vrea.

Sîmbătă, la miezul nopţii, după obicei eu m-am dus la biserică, la Înviere, ceremonial ce nu durează prea mult, după care urmează slujba de Paşti. Era lume multă, oameni din satele noastre, dar şi turişti. O doamnă din Constanţa m’a întrebat cum ar putea lua şi ea anafură dacă nu este localnică. Nişte francezi voiau să ştie dacă ei pot participa fiind catolici.