Şi totuşi au fost nişte ani cînd am încondeiat ouă, aş fi vrut s-o fac şi acuma dar nu am păstrat unealta: este un vîrf de pix, partea metalică, din care s-a scos bila, care era fixat pe o codiţă din lemn, aşa fel încît ambele capete erau libere... Mi l-a făcut un vecin şi coleg, Miţă...Sigur nu erau atît de frumoase ca ale Vioricăi Semeniuc, această adevărată artistă în încondeiatul ouălor de Paşti, nici atît de colorate, dar puneam acolo nişte floricele şi mai ales scriam pe ele cu ceară, pe care o înlăturam după ce le scoteam din vopsea...Cum Paştile veneau după terminarea sezonului de ski, copiii erau încîntaţi să ciocnească ouă roşii pe care erau inscripţionate mărci de skiuri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu