Oraşul

2 aprilie 2009

Joi. Prinţeasa avea loc reţinut de prietena ei, Viorica, al doilea scaun în spatele şoferului. Autocarul avea plecarea la 7:00. Iată ca într-un sfîrşit, la 7:25 trecute fix, plecăm. Călătoria a fost agreabilă, dar unora le-a fost rău, mai ales unor copii, aşa se întîmplă mereu…

Timpul trecea destul de repede totuşi, mai ales că mulţi dintre copii aveau telefoane cu care puteau să comunice acasă cum le merge în excursie, dar mai ales puteau să facă fotografii, să asculte muzică, să se joace. Telefonul este jucăria acestei generaţii de tineri. Nici un elev cu personalitate nu se poate lipsi de acest obiect, dacă doreşte să facă parte sau pur şi simplu să-şi păstreze locul la un anumit standard într-o anumită, să spunem, “lume bună”. Ca şi în lumea adulţilor, standardul nu este impus de competenţe, ci de obiectele pe care le poate etala fiecare, obiecte care mărturisesc posibilităţile materiale ale familiei, capacitatea ei de adaptare într-o lume cu valori oarecum inversate, o lume care apreciază banul indiferent de modul în care a fost obţinut. Erau copii care aveau chiar două telefoane şi un aparat foto performant.

Pe măsură ce ne apropiam de capitala judeţului, vremea devenea tot mai luminoasă, iar ploaia se îndrepta spre alte meleaguri lăsînd loc soarelui primăvăratic. La Alba Iulia era timp frumos, primăvara cucerea oraşul, cu spaţiile sale verzi, cu straturi de panseluţe vesele, cu magnolia gata, gata să-şi deschidă minunatele flori.

Obiectivele excursiei erau vizitarea Muzeului Unirii, a Catedralei şi un spectacol la Teatrul de păpuşi. După spectacol, toată lumea a mîncat la Moll Alba Iulia.

La întoarcere, atmosfera din autocar era mai liniştită, copiii şi profii mai obosiţi, aceeaşi cîţiva copii au avut probleme cu stomacul, de parcă am fi călătorit cu vaporul, într-un cuvînt totul a fost bine, am ajuns la timp, cei care locuiesc mai departe, au putut sosi acasă înainte de căderea nopţii.

( Foto: Nicoleta Chira )