Le 18 fevrier 2014
Mardi. Hier-soir et aujourd’hui
pendant l’après-midi, j’ai parlé longuement au téléphone ou sur le chat avec ma
soeur, avec Liviuţ, mon fils moyen et avec le cadet par des commentaires sur
facebook. Presque toute la famille.
Aujourd’hui, notre père aurait
eu 91 ans, on a pensé à lui, à notre mère, nous avons regardé de vieilles
photos.
Marţi. Ieri seară, dar şi azi
după masă, am vorbit îndelung la telefon cu sora mea, cu Liviuţ, fiul cel
mijlociu, şi cu cel mic doar prin comentarii pe facebook. Aproape cu toată
familia.
Azi a fost ziua tatei, ar fi
împlinit 91 de ani, ne-am gîndit la el, am vorbit, ne-am uitat la fotografii
vechi.
Odihnească-se în pace! Ce frumoasă fotografie! Ce tînăr trebuie că era!A1
RépondreSupprimerMulţumesc Ana. În fotografie, da, era foarte tînăr, dar el a murit la bătrîneţe...
SupprimerVesnica lui amintire !
RépondreSupprimerMulţumesc pentru comentariu, dragă Dani. Îmi face bine.
SupprimerDumnezeu să-l odihnească!
RépondreSupprimerFaină fotografia alb-negru.
Of... "Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri..."
Când? Cum?
Când mă mai opresc în loc, nu-mi vine să cred că viaţa e aşa grăbită.
Şi pe cât îmbătrânesc, pe-atât mă gândesc mai mult la copilărie. Şi parc-aş vrea să refac crâmpeie din ea, cumva. Şi evoc personaje din trecut, şi-mi amintesc de oameni la care nu m-am mai gândit de mult timp.
Pierderea unui părinte, indiferent ce vârstă ar avea el, e o mare durere. E bine să ai cu cine vorbi în familie despre asta. Sau poate nu doar în familie, ci în general cu oameni care l-au cunoscut, l-au ştiut şi mai pot povesti amintiri.
E tot un fel de resuscitare a vremurilor trecute şi fericite.
Eu am rămas fără tata când aveam 15 ani.
Cu un an înainte, murise tatăl unor prietene, iar eu mă miram că în urma unei asemenea pierderi, fetele mai puteau trăi. Mi se părea că e aşa de tragic să-ţi pierzi tatăl, încât automat mori şi tu de durere, în scurt timp.
În anul următor mi s-a întâmplat şi mie.
Au trecut mai bine de 30 de ani de-atunci.
30 de ani!!!
Mulţumesc pentru acest moment, Carmen Nataşa. Fie el întru amintirea tatălui tău aşa de timpuriu plecat la cele veşnice!
SupprimerTrès bel homme, ton père! Vraiment! Bon anniversaire pour vous, ses descendants!
RépondreSupprimerMerci pour la visite et pour les belles paroles.
SupprimerMi-ai amintit de pozele noastre vechi de familie ...
RépondreSupprimerUneori o raită prin cutia cu fotografii vechi îţi face bine, te revigorează, te umple de energie...Merci Dani.
SupprimerHe's your father? All my sympathy!
RépondreSupprimer