Saturday, October 29, 2011

Vacances

Le 29 octobre 2011

Samedi. Je n’ai plus écrit mon journal, jeudi parce que c’était une de ces journées où on a beaucoup de choses à faire et on ne fait presque rien. Vendredi, parce que j’ai planté le rosier que j’avais acheté de Beiuş et ensuite j’ai continué le travail dehors, couper les rosiers, les deux forsytia et les pruniers qui poussent partout, ratisser, ballayer...
Aujourd’hui, j’ai fait de petits travaux à l’intérieur, mais dehors aussi...
Ces jours, mercredi, si je me rappelle bien j’ai eu une visite: Marioara et sa petite fille ont passé  pour dire bonjour. C’est inhabituel, parce que Marioara ne sort plus depuis que son mari n’est plus et la petite Paula habite à Oradea. Cette semaine a été une des vacances pour les maternnelles et les écoles primaires. Donc, Marioara avait la petite fille en vacances, ainsi que Fana, Aurica et autres grand-mères avec lesquelles j’ai parlé au téléphone ces jours-ci. Mon voisin, Cristi est, lui aussi, chez les grand-parents à Beiuş. Voilà.

Sîmbătă. Nu mi-am mai scris jurnalul. Joi, pentru că a fost una din zilele acelea cînd ai atîtea de făcut şi nu faci mai nimic, vineri am lucrat mai mult pe afară: am plantat trandafirul galben pe care l-am cumpărat de la Beiuş, dar am avut şi altele, de tăiat ceilalţi trandafiri, cele două forsitii de la poartă, precum şi prunii care încep să devină invadatori.
Azi am avut doar mici lucrări pe afară, dar şi în casă...
În aceste zile, miercuri, cred, am primit o vizită: Marioara cu nepoata sa au trecut pe aci să ne vadă. Era ceva mai neobişnuit dacă te gîndeşti că Marioara nu prea mai iese de acasă de cînd soţul ei nu mai e, iar micuţa Paula locuieşte la Oradea. Săptămîna aceasta, însă a fost una de vacanţă pentru grădiniţe şi pentru cei de la şcoala primară, aşa că bunicii au cam fost invadaţi. Aşa am găsit-o pe Fana, pe Aurica, la telefon, iată şi pe Marioara. Vecinul meu Cristi e, şi el, la bunici, la Beiuş.

   

2 comments:

  1. E bine aşa: bunicii nu sînt încă prea bătrîni, nepoţii nu sînt încă destul de mari ca să nu li se mai pară amuzantă vacanţa la bunici. Şi uite aşa, toată lumea e mulţumită!A1

    ReplyDelete
  2. Ma bucur sa o revad pe d-na Petruse.Am vizitat-o cand am trecut intr-o scurta excursie prin Arieseni.E o doamna deosebita,nobila si grozav de ospitaliera.

    ReplyDelete