Wednesday, October 26, 2011

Bien occupée

Le 26 octobre 2011

Mercredi. Hier, nous sommes allés à Ştei et même à Beiuş pour acheter des pneus d'hiver pour la voiture et moi, je voulais que ce monsieur, spécialiste en mécanique des machines à coudre voie ma machine, pour la regler, la nettoyer et me dire certains trucs que je ne connais pas.
C’était une belle journée d’automne, la route à travers la montagne passait entre des forêts d’arbres feuillus et non  des connifères, surtout de l’autre côté de la montagne, ainsi que la splendeur des feuilles vertes, jaunes, dorées, rouges enchantait nos yeux et nos coeurs.

Aujourd’hui, je me suis occupée de mon citronnier qui n’a pas été taillé depuis deux ou trois ans. L’an dernier je n’ai rien fait pour ses feuilles, seulement au printemps je l’ai arrosé avec une solution contre des parasites et autres inconvenients. Il a gardé toutes ses feuilles, il y en avait qui étaient jeunes, tachées, il avait trop de branches hautes et il a, evidement, les 15 citrons en  train de mûrir et d’autres plus petites encore. Celles-ci je les ai coupées. Il a maintenant besoin de nourrir ses fruits, les nouvelles branches et de survivre pendant l’hiver.
Aussi, j’ai mis du chou haché pour des salades dans le petit tonneau de Cristian. Il l’avait acheté il y a deux ans pour y mettre ses trésors. J’espère les mettre de nouveau à leur place quand il reviendra chez nous...
Miercuri.Ieri, am mers pînă la Ştei, ba chiar pînă la Beiuş pentru a cumpăra cauciucuri de iarnă la maşină şi pentru a face o revizie maşinii de cusut, la un specialist în mecanică fină, s-o regleze, s-o cureţe, s-o greseze şi să-mi spună şi mie nişte trucuri pe care nu le ştiam.
A fost o zi minunată de toamnă, drumul traversa muntele printre păduri cu din ce în ce mai multe foioase, pe măsură ce coboram spre cîmpie, iar splendoare frunzelor verzi, galbene, aurii, roşii ne încînta ochii şi inima.

Azi, m-am ocupat de lămîiul meu, nu ştiu dacă e momentul potrivit, dar întotdeauna la vremea asta, îl pregătesc pentru viaţa de interior. Anul trecut nu am putut face absolut nimic pentru el, aşa că n-a mai fost tăiat de mult. Acum i-am tăiat tot frunzişul de peste ani, îngălbenit sau nu, atacat de paraziţi sau alte inconveniente, i-am tăiat ramurile care o luaseră razna spre cer, i-am lăsat doar lămîile, cele 15 mai mari care trebuie să se coacă. Pe cele mai mici le-am tăiat pentru ca să aibă suficientă hrană pentru fructele ajunse la maturitate, pentru noul frunziş, pentru viitoarele flori şi pentru supravieţuire.
Şi am mai făcut ceva, am pus varză tăiată, pentru salate, în butoiaşul în care îşi ţine Cristian comorile. Sper ca să pot pune totul la loc pe cînd va veni în vacanţa de vară.   

           

2 comments:

  1. Cîte treburi are o femeie! Sînt sigură că ai făcut şi altele în această zi. Ai fost în formă! Bravo!A1

    ReplyDelete
  2. Da, am pus un fermoar la o haină de-a lui Liviu, am spălat un geam, am făcut o friptură, un piure de cartofi, o ciorbă şi o salată de varză, se-ţelege...Mulţumesc mult pentru comentarii. Mă bucur dacă nu te plictiseşte jurnalul meu.

    ReplyDelete