Joi. Sfîntul Gheorghe. Sărbătoare mare. Nu se lucrează. Totuşi am cusut puţin la şerveţelul de Paşti, nr.3. Da. Am făcut pînă acuma trei. Două nu sînt gata încă, lucrez la ajurul de pe margini...Mereu mi-a lipsit un şerveţel pentru a acoperi paharul de Paşti. Aveam o bucată de material pe care m-am gîndit s-o valorific aşa. Încă nu am început pînzele cele frumoase din bumbac, cumpărate de la Alba Iulia. Sînt puţin prea groase pentru astfel de obiect.
La Arieşeni, de Sfîntul Gheorghe, se udă fetele. Locul de întîlnire unde acest obicei se poate desfăşura cel mai bine este şcoala. Nu ştiu cum se transmit în familie aceste lucruri, dar cu siguranţă, metodele pe care le folosesc părinţii, în acest sens, au o eficienţă maximă : fără excepţie, în fiecare an băieţii, mai mari sau mai mici, la Sîngiorz, vor să le ude pe fete, fie că le prind, şi le duc la rîu , ori la cişmeaua din curtea şcolii, mai nou, la lavoarele din holul şcolii noi, fie că vin de acasă pregătiţi cu flacoane cu apă, cu găuri ca nişte stropitori...În pauze este o adevărată vînătoare: unele fete sînt încîntate şi, cumva conştiente că au un rol, altele nu vor să fie udate, se apără, ţipă, merg în sala profesorală să-şi caute dreptatea, plînsete, apă peste tot...Profesorii se tem să nu se întîmple accidente, ce mai ! Este o zi foarte animată !
