Le 30 mai 2011
luni, 30 mai 2011
duminică, 29 mai 2011
Un dimanche
Le 29 mai 2011
Dimanche. Liviu a eu un mariage à filmer, ce sont deux jeunes, le garçon d'Arieşeni, un ancien élève et la fille d’un village de Gîrda, dont la mère a été une ancienne élève.
Moi, , je me suis reposée, après le travail sur l’allée d’hier, je suis sortie faire des achats, des fruits surtout. C’est le temps des cerises, fruits qui viennent de l’autre côté de la montagne. Vers le soir, nous nous sommes promenés jusqu’au Moulin de Titu.
Duminică. Liviu a avut o nuntă de filmat, este vorba despre doi tineri, băiatul, din Arieşeni, un fost elev, fata dintr-un sat din Gîrda, dar mama ei este de la noi, tot o fostă elevă.
Eu, m-am odihnit după cositul de ieri, am ieşit la cumpărături, am cumpărat mai ales fructe, este timpul cireşelor, fructe care vin de peste munte, mai spre seară ne-am plimbat pînă la Moara Titului.sâmbătă, 28 mai 2011
L'allée
Samedi. Dernièrement, j’ai perdu beaucoup de temps avec mon journal. Mon vieux journal. Je veux l’arranger et le mettre sur ma dure disque, donc je revois un peu ma vie depuis 2006. C’est alors que j’ai commencé à l’écriere sur l’ordinateur.
Aujourd’hui j’ai fait plus que ça: l’herbe et repassage en même temps. Enfin, presque. Il a fait un vrai jour d’été, mais chez nous, à la montagne, on a fait le feu jusqu’hier soir. Ce soir , peut-être ce n’est plus nécéssaire...On verra.
Sîmbătă. În ultima vreme, am pierdut mult timp cu jurnalul. Vechiul meu jurnal. Vreau să-l aranjez, să-l revizuiesc şi să-l mut pe harddisc-ul exterior, deci îmi revăd viaţa de prin 2006, de cînd am început să-mi scriu jurnalul pe calculator.
Fêtes scolaires
Le 27 mai 2011
Vendredi. Ces jours, pour les élèves une période de fêtes et d’excursions, avant les examens, vient de commencer. Souvent des autocars avec des enfants plus grands ou plus petits s’arrêtenet devant le bâtiment de la colonie de vacances pour passer une nuit. Les classes terminales ont toute sorte de cérémonies, ils veulent transmettre la clé de l’école à la classe qui suit. Des fleurs, des petits cadeaux, des souhaits, des soirées, des petits discours, des toilettes, bénédiction...
Hier, soir nous avons passé une soirée avec les élèves de la VIII-e, la dernière classe du cycle gymnasial(collège, 14 ans), ils ont invité plusieurs anciens enseignants, maintenant à la retraite ou non.
Vineri. În aceste zile, pentru elevi, tocmai a început o perioadă de sărbători şi excursii înainte de examene. Deseori vezi autocare cu elevi, mai mari sau mai mici, care se opresc lîngă cădirea taberei pentru a dormi o noapte. Clasele terminale ale fiecărui ciclu de învăţămînt au tot felul de ceremonii, de transmitere a cheii şcolii, claselor care urmează. Flori, mici cadouri, urări, banchete, mici discursuri, toalete, binecuvîntare...
Ieri seară am fost la banchetul clasei a VIII-a, ultima clasă a ciclului gimnazial (14 ani), au invitat şi pe mai mulţi dintre foştii lor dascăli, unii la pensie, alţii nu încă.
(photo: Liviu)
joi, 26 mai 2011
Jardinage
Le 26 mai 2011
Jeudi. Je n’ai plus écrit mon journal. Tous ces jours j’ai eu autres choses à faire et j’ai commencé des travaux de jardinage. Il faut couper l’herbe et arracher les mauvaises herbes, et surtout les invahissantes pis-en-lit. Commencer ce n’est pas grande chose, mais continuer est assez difficile parce qu’il pleut. Il pleut chaque jour une bonne pluie et ensuite tout est très humide et, entre temps, l’herbe pousse et pousse...
Joi. Nu mi-am mai scris jurnalul. În toate aceste zile am avut altele de făcut şi am început nişte lucrări de grădinărit. Trebuie să cosesc aleea şi să scot buruienele dintre flori, mai ales invadatoarea păpădie. De început n-a fost greu, dar de continua e oarecum problematic. În fiecare zi plouă, dar nu aşa un pic, ci în cantităţi. După aceea, este soare dar totul s-a udat, iar între timp iarba creşte, creşte...
duminică, 22 mai 2011
Mémoire extérieure
Le 21 mai 2011
Samedi. Jour férié, les Saints Constantin et Hélène. Je suis occupée avec l’ordinateur, je passe mes affaires dans la mémoire extérieure, que Liviu m’avait fait cadeau en janvier. Les photos je les ai déjà mises dans cet appareil.
Sîmbătă. Sărbătoare. Sfinţii Constantin şi Elena.
Sînt ocupată cu calculatorul, îmi mut toate în memoria exteioară, pe care mi-a făcut-o cadou Liviu în ianuarie. Fotografiile le-am mutat deja.
Une soirée agréable
Le 20 mai 2011
Il y avait une caméra et un appareil photo, toujours des anciens élèves et j’ai des promesse pour des photos. Mais quand?
Vineri. Serata noastră cu elevii a fost plăcută. Mai întîi, am avut ocazia să cunosc o pensiune pe care nu o ştiam decît de la exterior, i-am cunoscut şi pe proprietari. În clasă erau unii elevi pe care chiar nu–i ştiam, între ei o tînără din Abrud, care mi s-a părut foarte amabilă şi drăguţă. Dirigintele lor era tot un fost elev, prof de matematică. Am înţeles că Ancuţa Petruse şi-a dat multă osteneală pentru ca totul să fie impecabil. Ne-au primit frumos, ceilalţi profesori erau deja prezenţi. S-a mîncat bine, ne-am delectat uitîndu-ne la toaletele fetelor şi la cum au crescut (18, 19 ani). Băieţii erau bine, puţin cam absenţi, ieşeau prea des afară, ca şi cum aveau nevoie de aer. S-a dansat. Chiar şi eu!
Mai erau acolo doi foşti elevi, cu o cameră şi un aparat foto şi am obţinut promisiuni pentru ceva fotografii. Cine ştie cînd?!
vineri, 20 mai 2011
Banquet
Le 19 mai 2011
Jeudi. Aujourd’hui, nous sommes invités par les élèves de la XIII-e, la dernière année de lycée, qui font un banquet à l’occasion de la fin des études: Liviu, en tant que prof et moi, en tant que leurs ancien prof principale. Cette classe a été ma dernière classe avant de partir à la retraite.
On est allé à la pension, Casa Moţului.
Joi. Azi, sîntem invitaţi de către elevii dintr-a XIII-a, ultima clasă de liceu, care fac banchetul de sfîrşit de studii liceale: Liviu ca profesor, eu ca fostă dirigintă. Această clasă a fost ultima mea clasă, înainte de a ieşi la pensie.
miercuri, 18 mai 2011
Télé
Le 18 mai 2011
Mercredi. Enfin, j’ai reçu la réponse de Florenville. Je vais l’étudier et la montrer aux autres.
Dernièrement, je regarde trop la télé. Avant, je ne le faisais que le soir. Maintenant, c’est ce film coréen, ~Les Légendes du Palais~ qui passe à 18 heures. C’est vrai qu’après, il n’y a que les mêmes films qui passent, sur les différentes chaines TV, rarement on peut voir un film nouveau.
Miercuri. În sfîrşit, am primit răspunsul de la Florenville. O să-l studiez bine şi-l voi trimite şi celorlalţi.
În ultima vreme, mă uit prea mult la televizor. Înainte nu o făceam decît seara. Acum, mă uit la acest film coreean, ~Legendele Palatului~ care este la ora 18oo. Este adevărat că după aceea, nu vezi decît aceleaşi filme, pe diferitele canale TV, rar poţi vedea un film nou.
Les florenvillois
Le 17 mai 2011
Mardi. J’attends une réponse de Florenville, je reçois entre temps une d’Odette et André qui ont une idée: Bazil ne pourrait-il pas remplacer l’évêque? Ils sont certains qu’il saurait le faire. Je me rends compte qu’ils ne connaîssent pas vraiment les dimensions de l’événement. C’est de ma faute,peut-être...
Les voilà contents de la visite de leurs fils et sa petite famille.
Marţi. Aştept un răspuns de la Florenville, primesc, între timp unul de la Odette şi André care au o idee: n-ar putea oare Bazil să-l înlocuiască pe episcopul de Alba la sfinţirea bisericii? Ei s înt siguri că ar putea s-o facă.
Îmi dau seama că ei chiar nu cunosc dimensiunile acestui eveniment. Poate este şi din vina mea.
luni, 16 mai 2011
Mal au coeur!
Le 16 mai 2011
Lundi.Il pleut, il fait mauvais temps. J’ai commencé la journée d’aujourd’hui avec une longue lettre pour Marc Heyde, une lettre d’excuses pour ce que nous avons fait. Depuis, dix ans il me parle de leur désir de participer à l’inauguration de l’église et ce n’est pas possible car après avoir convaincu des gens de s’y rendre, après avoir préparé en détails le voyage, ici on a changé la date: ce ne sera pas le 3 luilet, mais le 17. J’ai mal au coeur!
Luni. Plouă, este timp urît. Am început ziua de azi cu o lungă scrisoare de scuze către Marc Heyde, scuze pentru ceea ce le-am făcut. De aproape 10 ani îmi spune că ar vrea să participe la inaugurarea bisericii noastre şi acuma nu mai este posibil, căci după ce a convins oameni să-l însoţească pînă aici, după ce au organizat în amănunt călătoria, aici, s-a schimbat data: nu va mai fi în 3 iulie ci în 17. Mă doare inima!
duminică, 15 mai 2011
Le dernier mois
Le 15 mai 2011
Dimanche. Bizarreries sur le blog. Je n’ai pas le temps d’éliminer les posts réapparus sans les commentaires (?). Je vais m’en occuper une autrefois.
Aujourd’hui, j’ai eu le plaisir d’admirer deux photos de mon fils: c’est sa copine, Anamaria. Le dernier mois de grossesse.
Duminică. Ciudăţenii pe blog. Nici nu am vreme să elimin posturile reapărute (fără comentarii), o s-o fac altădată.
Azi, am avut prilejul să admir nişte fotografii de-ale fiului meu: prietena sa Anamaria. Ultima lună de sarcină.vineri, 13 mai 2011
Choses désagréables
Le 14 mai 2011
Samedi. Hier, le 13, j’ai eu seulement des choses désagréables à entendre et à transmettre. D’abord, c’est notre pope, Basil qui m’a appelé pour me dire que la date de la bénédiction de la nouvelle église a changé: ce n’est plus le 3 juillet, mais le 17. J’ai été obligée de faire connaître cette nouvelle à nos amis de Florenville qui voulaient y participer. Il s’agît de plus de 20 personnes qui ont planifié leur vies des mois suivants en fonction de cet événement, ont acheté les billets d’avion et surtout voulaient venir pour assister à cette messe.
Ensuite, c’est Liviu qui vient de l’école très déçu: quelqu’un avait porté plainte contre l’école qui n’a pas un bon moyen de transport pour les mauvaises routes, de Cobleş, par exemple. L’autobus est en vérification et les enfants viennent à l’école à pied. Des parents et des gardes forestiers sont venus pour se quereller avec la directrice et les profs et non pour voir quoi faire...
Enfin, tout le monde par là est stressé et fatigué.
Sîmbătă. Ieri, am avut numai lucruri dezagreabile de ascultat şi de transmis. Mai întîi, preotul nostru Bazil m-a sunat ca să-mi spună că data sfinţirii bisericii se amînă, nu va mai fi în 3, ci în 17 iulie. Astfel, am fost obligată să aduc acest lucru la cunoştinţa prietenilor noştri din Florenville care de multă vreme ne spun că vor să participe. Este vorba cam de 22 de persoane care şi-au planificat viaţa pentru lunile următoare în funcţie de acest eveniment, şi-au cumpărat bilete de avion şi mai ales voiau să participe la această slujbă.
Apoi, Liviu s-a întors de la şcoală foarte indispus: cineva a reclamat şcoala sau Primăria pentru autobuzul şcolar care circulă pe drumurile neasfaltate şi care nu este tocmai la standarde. Autobuzul e acuma în verificări, iar copiii merg la şcoală pe jos. Părinţii şi pădurarii care au venit la şcoală azi, s-au certat cu directoarea şi cu profesorii, nu au venit să găsească o soluţie...
În fine, toţi sînt stresaţi şi obosiţi pe la şcoală în acest timp.
Souvenirs 4
Je n’ai pas bien compris ni après leur départ, en feuilletant le dossier, tant j’ai eu beaucoup de choses à comprendre, apprendre et en même temps à faire: je ne savais ni au moins si la Belgique était une république, un royaume ou quelle sorte d’État, je devais m’occuper de mon travail, de mes enfants, de la maison, des deux hôtes et en plus j’étais toujours en train d’attendre des nouvelles de mon fils aîné qui était militaire à Braşov et j’avais perdu le contact avec lui...
N-am înţeles prea bine nici după plecarea lor, răsfoind dosarul, atît de multe lucruri trebuia să înţeleg, să învăţ şi să fac în acelaşi timp: nu ştiam nici măcar dacă Belgia era regat, republică sau ce fel de stat, trebuia să merg la lucru, să văd de copiii mei,, de casă, de cei doi musafiri şi, în plus eram mereu în aşteptarea unor veşti de la fiul nostru cel mai mare care era militar la Braşov şi pierdusem legătura cu el...
Souvenirs 3
Eux, ils nous ont parlé d’une organisation qui avait coordonné les envoies des citoyens de Belgique vers des localités de Roumanie, pour un premier contact, avec des aides humanitaires et même ils m’ ont laissé des doccuments de leur bourgmestre, ainsi que de cette organisation Opération Villages Roumains.
Ei au fost cei care ne-au vorbit despre o organizaţie care coordona trimiterile cetăţenilor Belgiei către localităţi din România, cu ajutoare umanitare, pentru un prim contact, ei chiar mi-au lăsat nişte documente de la primarul lor şi de la această organizaţie Opération Villages Roumains.
Souvenirs 2
Ensuite nous avons vecu des évenements impensables: les évenements de Timişoara, Bucarest, Cluj, Turda, l’execution de Ceauşescu la veille du Noël et autres et autres et en janvier, le 6 un gros camion de Belgique est arrivé à Arieşeni avec des aides humanitaires et deux personnes: le chauffeur, André Marcoux et un réprésentant des habitants de Sprimont, Fredy Fanali.
Apoi, am trăit evenimente inimaginabile: Timişoara, Bucureşti, Cluj, Turda, executarea lui Ceauşescu în Ajun de Crăciun şi alte şi alte pînă în ianuarie , în 6, cînd un camion mare asosit chiar din Belgia, cu ajutoate umanitare şi două persoane: şoferul, André Marcoux, precum şi un reprezentant al locuitorilor din Sprimont, Fredy Fanali.
Souvenirs
Ma famille et moi, nous vivons à la campagne, dans un village des Monts Apuseni. En 1989, nous avions un appareil de radio caché sous une armoire, dans le salon et on écoutait en cachète des infos transmises par deux postes:l’Europe Libre ou la Voix d’Amérique. Ainsi, nous étions au courant avec des évenements du monde. Nous avons appris des infos et des commentaires sur les évenements qui avaient lieu en Pologne, la chute du mur de Berlin, les révoltes des ouvriers de Braşov, mais on n’avait pas le temps de tout écouter, surtout que ça comportait un certain risque. En plus, il n’y avait pas du courant électrique toute la journée et souvent on passait les soirées à la lampe au pétrole ou à la bougie.
Un soir Liviu, mon mari, rentre du centre et me dit que quelqu’un du village a entendu, à la radio, qu’une localité de Suisse avait adopté un de nos villages pour le sauver de la destruction et l’aider à se développer...Qu’est-ce que cela signifiait? Nous étions complètement perplexes.
Eu şi familia mea trăim într-un sat din Munţii Apuseni. În 1989 aveam un aparat de radio, ascuns sub un dulap în salon şi ascultam ştiri transmise de două posturi: Europa liberă şi Vocea Americii. În acest fel, eram la curent curent cu ceea ce se întîmpla în lume. Am auzit ştiri şi am ascultat comentarii despre evenimentele care aveau loc în Polonia, despre căderea zidului Berlinului, despre revolta muncitorilor din Braşov, dar nu puteam asculta chiar tot, mai ales că aceasta însemna şi un oarecare risc. În plus, eram fără curent electric multe ore ziua şi noaptea, deseori ne petreceam serile la lumina lămpii cu petrol sau a lumînării.
Disparition
Le 13 mai 2011
Vendredi. Aujourd'hui, mon blog a été bloqué pendant plusieurs heures et maintenant, il est 20 h, je découvre que les derniers posts ont disparu. Comment ça pouvait arriver?
Vineri. Azi, blogul meu a fost blocat timp de mai multe ore şi acum, e ora 20, descopăr că ultimele postări au dispărut. Cum s-a întîmplat una ca asta?
Vendredi. Aujourd'hui, mon blog a été bloqué pendant plusieurs heures et maintenant, il est 20 h, je découvre que les derniers posts ont disparu. Comment ça pouvait arriver?
Vineri. Azi, blogul meu a fost blocat timp de mai multe ore şi acum, e ora 20, descopăr că ultimele postări au dispărut. Cum s-a întîmplat una ca asta?
joi, 12 mai 2011
Mes debuts avec OVR, 4-e partie
Je n’ai pas bien compris ni après leur départ, en feuilletant le dossier, tant j’ai eu beaucoup de choses à comprendre, apprendre et en même temps à faire: je ne savais ni au moins si la Belgique était une république, un royaume ou quelle sorte d’État, je devais m’occuper de mon travail, de mes enfants, de la maison, des deux hôtes et en plus j’étais toujours en train d’attendre des nouvelles de mon fils aîné qui était militaire à Braşov et j’avais perdu le contact avec lui...
N-am înţeles prea bine nici după plecarea lor, răsfoind dosarul, atît de multe lucruri trebuia să îşeleg, să învăţ şi să fac în acelaşi timp: nu stiam nici măcar dacă Belgia era regat, republică sau ce fel de stat, trebuia să merg la lucru, să văd de copiii mei,, de casă, de cei doi musafiri şi, în plus eram mereu în aşteptarea unor veşti de la fiul nostru cel mai mare care era militar la Braşov şi pierdusem legătura cu el...
Mes debuts avec OVR, 3-e partie
Eux, ils nous ont parlé d’une organisation qui avait coordonné les envoies des citoyens de Belgique vers des localités de Roumanie, pour un premier contact, avec des aides humanitaires et même ils m’ ont laissé des doccuments de leur bourgmestre, ainsi que de cette organisation Opération Villages Roumains.
Ei au fost cei care ne-au vorbit despre o organizaţie care coordona trimiterile cetăţenilor Belgiei către localităţi din România, cu ajutoare umanitare, pentru un prim contact, ei chiar mi-au lăsat nişte documente de la primarul lor şi de la această organizaţie Opération Villages Roumains.
Mes debuts avec OVR, 2-e partie
Ensuite nous avons vecu des évenements impensables: les évenements de Timişoara, Bucarest, Cluj, Turda, l’execution de Ceauşescu la veille du Noël et autres et autres et en janvier, le 6 un gros camion de Belgique est arrivé à Arieşeni avec des aides humanitaires et deux personnes: le chauffeur, André Marcoux et un réprésentant des habitants de Sprimont, Fredy Fanali.
Apoi, am trăit evenimente inimaginabile: Timişoara, Bucureşti, Cluj, Turda, executarea lui Ceauşescu în Ajun de Crăciun şi alte şi alte pînă în ianuarie , în 6, cînd un camion mare asosit chiar din Belgia, cu ajutoate umanitare şi două persoane: şoferul, André Marcoux, precum şi un reprezentant al locuitorilor din Sprimont, Fredy Fanali.
miercuri, 11 mai 2011
Mes débuts avec OVR
Ma famille et moi, nous vivons, comme aujourd'hui, à la campagne, dans un village des Monts Apuseni.
Nous avions un appareil de radio caché sous une armoire, dans le salon et on écoutait en cachète des infos transmises par deux postes:l’Europe Libre ou la Voix d’Amérique. Ainsi, nous étions au courant avec des évenements du monde. Nous avons appris des infos et des commentaires sur les évenements qui avaient lieu en Pologne, la chute du mur de Berlin, les révoltes des ouvriers de Braşov, mais on n’avait pas le temps de tout écouter, surtout que ça comportait un certain risque. En plus, il n’y avait pas du courant électrique toute la journée et souvent on passait les soirées à la lampe au pétrole ou à la bougie.
Un soir Liviu, mon mari, rentre du centre et me dit que quelqu’un du village a entendu, à la radio, qu’une localité de Suisse avait adopté un de nos villages pour le sauver de la destruction et l’aider à se développer...Qu’est-ce que cela signifiait? Nous étions complètement perplexes.
Familia mea şi cu mine trăiam, ca şi astăzi de altfel, într-un sat din Munţii Apuseni. Aveam, pe atunci un aparat de radio pe care-l ţineam ascuns sub un dulap în salon şi ascultam pe furiş ştiri transmise de două posturi: Europa liberă şi Vocea Americii. Astfel, eram oarecum la curent cu evenimentele ce se petreceau în lume. Am aflat informaţii şi am ascultat comentarii despre ceea ce se petrecuse în Polonia, despre căderea Zidului Berlinului, despre revoltele muncitorilor din Braşov, dar nu aveam timp să auzim chiar totul, mai ales că aceasta însemna un oarecare risc. În plus, nu era curent electric toată ziua şi deseori ne petreceam serile la lumina lămpii cu petrol sau a lumînărilor.
Într-o seară, Liviu, soţul meu, s-a întors din Centru şi mi-a spus că cineva, din sat a auzit, la radio, că o localitate din Elveţia ar fi adoptat unul dintre satele nostre, pentru a-l salva de la distrugere şi a-l ajuta să se dezvolte...Ce putea să însemne acest lucru? Eram complet nedumeriţi. ( urmare)
Familia mea şi cu mine trăiam, ca şi astăzi de altfel, într-un sat din Munţii Apuseni. Aveam, pe atunci un aparat de radio pe care-l ţineam ascuns sub un dulap în salon şi ascultam pe furiş ştiri transmise de două posturi: Europa liberă şi Vocea Americii. Astfel, eram oarecum la curent cu evenimentele ce se petreceau în lume. Am aflat informaţii şi am ascultat comentarii despre ceea ce se petrecuse în Polonia, despre căderea Zidului Berlinului, despre revoltele muncitorilor din Braşov, dar nu aveam timp să auzim chiar totul, mai ales că aceasta însemna un oarecare risc. În plus, nu era curent electric toată ziua şi deseori ne petreceam serile la lumina lămpii cu petrol sau a lumînărilor.
Într-o seară, Liviu, soţul meu, s-a întors din Centru şi mi-a spus că cineva, din sat a auzit, la radio, că o localitate din Elveţia ar fi adoptat unul dintre satele nostre, pentru a-l salva de la distrugere şi a-l ajuta să se dezvolte...Ce putea să însemne acest lucru? Eram complet nedumeriţi. ( urmare)
Mes debuts avec OVR
Ces jours, Facebook/OVR a lancé une provocation: qu’on se rappelle comment on a fait connaissance avec OVR. Opération Villages Roumains.
În aceste zile, Facebook-Ovr a lansat o provocare: să ne amintim cum am făcut cunoştiinţă cu OVR.
În aceste zile, Facebook-Ovr a lansat o provocare: să ne amintim cum am făcut cunoştiinţă cu OVR.
Grigore Alexandrescu, Cîinele şi căţelul
Grigore Alexandrescu
Cîinele şi căţelul
"Cît îmi sînt de urîte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte cîteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sînt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mîndria nu ne mai părăseşte.
Cît pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Cînd toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Cîine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră."
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mîndrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
"Gîndirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei."
- "Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mînie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?"
- "Dar ziceaţi..." - "Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mîndria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.
"Cît îmi sînt de urîte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte cîteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sînt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mîndria nu ne mai părăseşte.
Cît pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Cînd toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Cîine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră."
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mîndrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
"Gîndirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei."
- "Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mînie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?"
- "Dar ziceaţi..." - "Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mîndria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.
Il s’agit du grand chien Samson, qui parlait avec un boeuf en disant qu’il voudrait voir dans le monde l’égalité entre les grands et les petits, entre les nobles et le peuple ordinaire. Le petit chien, Samurache, en entendant des mot aussi généreux, veut participer à la conversation d’égal à égal. Samson indigné le chasse en lui disant que l’égalité n’est pas pour les petits chiens.
marți, 10 mai 2011
Défi
Hier, Facebook OVR a lancé une provocation: qu’on se rappelle comment on a fait connaissance avec OVR. Opération Villages Roumains.
Vive le roi! Trăiască regele!
Mardi. Le 10 Mai, autrefois, c’était la Fête Nationale de la Roumanie, du Royaume Roumain. Vive le Roi, c’était l’hymn, le chant national. Donc, Vive la Roumanie et Vive le roi!
Marţi. În 10 mai era, altădată, sărbătoarea naţională a României, a Regatului României, iar Trăiască regele era imnul naţional. Prin urmare, Trăiască România, Trăiască regele!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)