Ma famille et moi, nous vivons à la campagne, dans un village des Monts Apuseni. En 1989, nous avions un appareil de radio caché sous une armoire, dans le salon et on écoutait en cachète des infos transmises par deux postes:l’Europe Libre ou la Voix d’Amérique. Ainsi, nous étions au courant avec des évenements du monde. Nous avons appris des infos et des commentaires sur les évenements qui avaient lieu en Pologne, la chute du mur de Berlin, les révoltes des ouvriers de Braşov, mais on n’avait pas le temps de tout écouter, surtout que ça comportait un certain risque. En plus, il n’y avait pas du courant électrique toute la journée et souvent on passait les soirées à la lampe au pétrole ou à la bougie.
Un soir Liviu, mon mari, rentre du centre et me dit que quelqu’un du village a entendu, à la radio, qu’une localité de Suisse avait adopté un de nos villages pour le sauver de la destruction et l’aider à se développer...Qu’est-ce que cela signifiait? Nous étions complètement perplexes.
Eu şi familia mea trăim într-un sat din Munţii Apuseni. În 1989 aveam un aparat de radio, ascuns sub un dulap în salon şi ascultam ştiri transmise de două posturi: Europa liberă şi Vocea Americii. În acest fel, eram la curent curent cu ceea ce se întîmpla în lume. Am auzit ştiri şi am ascultat comentarii despre evenimentele care aveau loc în Polonia, despre căderea zidului Berlinului, despre revolta muncitorilor din Braşov, dar nu puteam asculta chiar tot, mai ales că aceasta însemna şi un oarecare risc. În plus, eram fără curent electric multe ore ziua şi noaptea, deseori ne petreceam serile la lumina lămpii cu petrol sau a lumînării.
Într-o seară, Liviu, soţul meu, se întoarce din Centru şi-mi spune că cineva din sat, a auzit, la radio, că o localitate din Elveţia ar fi adoptat unul dintre satele noastre ca să-l salveze de la distrugere şi să-l ajute să se dezvolte...Ce putea fi aceasta? Eram complet nedumeriţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu