Sunday, April 17, 2011

Le 16 avril 2011

Samedi. Nous sommes partis d’Arieşeni avant midi, nous avons rencontré Martin et sa copine, à Alba Iulia, on a mangé ensemble et après avoir fait quelques achats nous nous sommes séparés, eux, ils avaient leur programme, nous, nous sommes partis vers Aiud. Le temps, comme à Arieşeni, assez froid, ciel couvert, mais ici, c’est quand-mème printemps, arbres en fleur et arbustes, partout...C’est la saison de forsythia.
À la maison, le chien qui avait disparu était là, mais, le pauvre avait souffert des blessures et il est en souffrance. Zilu qui s’occupe de lui, nous a raconté qu’il a du l’attacher parce qu’il avait perdu complètement la confiance dans toute créature du bon Dieu. Il suppose qu’il y a eu une battaille entre chiens...
Enfin, avant d’arriver chez nous, on a passé par le cimetière où tout était fleuri et rangé car c’était le jour où tout le monde pense aux morts et le pope a fait une messe au cimétière, j’ai visité les autres deux tombes, de la grande-mère et mon frère qui se trouve sur la colline, dans l’ancienne vigne et celui du jardin, j’y ai mis des fleurs et des bougies, tout ça pendant que Liviu a préparé à manger. Nous avons eu une courte visite de notre ami Pişti, qui a été très gentil comme toujours.

Sîmbătă. Am plecat din Arieşeni înainte de prînz, l-am întîlnit pe Martin şi pe prietena sa în Alba Iulia, am mîncat împreună şi, după ce am făcut ceva cumpărături. Ne-am despărţit, ei aveau programul lor, noi am plecat spre Aiud. Timpul, ca şi la Arieşeni, era tot rece, cer acoperit, doar că aici este totuşi primăvară, pomi şi teot felul de arbuşti înfloriţi. Este vremea forsythiei.
Acasă, am găsit cîinele, despre care ştiam că dispăruse, dar era speriat, plin de răni şi nu avea încredere nici în Zilu, care a trebuit să-l lege, ca să rămănă. Se presupune că a fost bătut de alţi cîini...
În fine, înainte de a ajunge acasă, ne-am oprit pe la cimitir, era curat, morminte împodobite, fusese slujbă pentru pomenirea morţilor, chiar în cimitir. După aceea , în timp ce Liviu a făcut focul şi a pregătit de mîncare, eu am mers pînă la mormîntul din vie, de pe deal, unde este bunica Victoria şi fratele Aurel, iar apoi la cel din grădină. Se duc mîţişori, flori şi se aprind lumînări.
Prietenul nostru, Pişti, a trecut pe la noi, pentru o scurtă vizită, gentil ca-ntotdeauna.


                                 



1 comment: