Wednesday, January 12, 2011

Une fois par an...

Le 12 janvier 2011

Mercredi. J’ai dit « à mercredi », mais à la rencontre du dispensaire, pas à mon journal, mais me voilà en l’écrivant à peine aujourd’hui.
Hier, mardi, j’ai trouvé que c’est le moment de faire beaucoup de travail : j’ai fini mes travaux tricotés, le les ai lavés, mis dehors. J’ai nettoyé notre chambre : la poussière, les toiles d’araignée...L’ai fait une lessive et j’avais encore la barre à rideau. Je suis montée sur un tabouret, j’ai nettoyé la moitié, pour l’autre moitié j’ai mis le tabouret de l’autre côté et je suis tombée...Je m’arrange toujours de tomber un ou deux fois par an, parce que me cois jeune fille...Maintenant j’ai mal partout ! Mon épaule n’a pas été touché...Et, tout en pensant que c’est bien mardi...Quelle bêtise ! Un jour je vais me tuer !

Miercuri. Am zis eu » pe miercuri », dar nu jurnalului meu şi totuşi...
Ieri, marţi, m-am lansat în tot felul de treburi, de pare că eram tînără : am terminat nişte lucruri tricotate, le-am spălat, le-am pus afară la uscat, am făcut curat în cameră, după ce am facut ordine în cutia cu gheme, am spălat haine, am măturat pînzele de păianjen, am şters praful. Mai aveam galeria perdelei, care e o bară de metal : am urcat pe un taburet, am şters cu un burete ud şi apoi cu cîrpă uscată, că aşa sînt eu, meticuloasă.Ce să spun ! Am urcat cu toate kilogramele mele, pe un taburet, cînd sînt mai...raţională îmi fac un fel de scăriţă, cu un scăunel şi cu un taburet, acuma nuuuu, am curăţat galeria pînă la jumătate, am mutat taburetul mai încolo şi am căzut, dar am căzuuuut! Mi-am făcut rost de alte dureri. Aşa sînt eu, cad o dată sau de două ori pe an, dar ca lumea !!! Noroc că nu m-am lovit la umăr !!! Am acuma dureri peste tot...Era marţi şi mă gîndeam să nu încep alt lucru...Ce prostie !!! Am să mă omor într-o zi !!!


2 comments:

  1. Cu aceste lucruri nu este de glumit. Vai! Să fii mai prudentă !A1

    ReplyDelete
  2. Tu dois avoir mal partout, ma pauvre! Ça va passer, mais tu dois avoir de la patience...

    ReplyDelete