11 septembre 2001

Le 11 septembre 2009

Vendredi. Il y a huit ans, Liviu attendait son départ des États Unis, les bagages prêts, chez nos enfants, à Salt Lake City. Seul à la maison, il regardait la télé, ne comprenant grand chose.Il ne parle pas l’anglais, lui. D’un coup, il a vu quelques images terrifiantes avec deux tours qui tombaient comme si c’était un bombardement et le réporter parlait, parlait et il ne comprenait rien...C’était un film, ou quoi?

Moi, au même moment, je travaillais quelque chose, comme d’habitude, ici à la maison, sans avoir la télé ou la radio ouvertes, quand ma voisine au-dessus, m’a dit d’ouvrir et regarder ce qui se passe aux États, que les Tours World Trade Center ont été détruits par des avions suicidaires et j’ai tout de suite penssé à lui, à Liviu, comme il devait être seul et ne comprenant de quoi il s’agîssait...Le pauvre! Et dire, qu' il avait présenti ce désastre avant le départ et il me disait que s’il lui arrivait quelque chose, voilà, la compagnie aérienne devait payer des dédommagements...et des bêtises comme ça. Et je me moquais de lui, mais il avait eu raison et sa rentrée a été remise de deux semaines...

Et, le monde n’est plus le même depuis...

Vineri. Acum opt ani, Liviu aştepta plecarea sa din Statele Unite, cu bagajele făcute, la copiii noştri de la Salt Lake City. Era singur acasă, se uita la televizor, neînţelegînd mare lucru. Nu vorbeşte engleza. Deodată, vede nişte imagini groaznice cu două turnuri care cad ca şi cum ar fi lovite de un bombardament, iar reporterul vorbeşte, tot vorbeşte şi el nu înţelege nimic...Să fie vre-un film sau ce?

În acele momente, eu lucram ceva prin casă, ca de obicei, fără să ascult ştiri la radio sau la televizor, cînd vecina mea de deasupra, îmi spune să mă uit să văd ce se petrece în State, că Turnurile World Trade Center au fost distruse de nişte avioane sinucigaşe şi mi l-am imaginat pe el, singur acasă, neîţelegînd ce se întîmplă. Săracu’! Şi, doar presimţise că are să se întîmple ceva rău şi îmi tot spunea ce despăgubiri ar trebui să-mi plătească Luftanza, compania aeriană cu care urma să plece...şi prostii de-astea. Eu rîdeam de el, dar iată că avusese dreptate, iar întoarecerea sa a fost amînată cu două săptămîni.

Iar lumea nu mai este la fel de atunci...