Ouăle încondeiate ale Vioricăi Semeniuc

Şi totuşi au fost nişte ani cînd am încondeiat ouă, aş fi vrut s-o fac şi acuma dar nu am păstrat unealta: este un vîrf de pix, partea metalică, din care s-a scos bila, care era fixat pe o codiţă din lemn, aşa fel încît ambele capete erau libere... Mi l-a făcut un vecin şi coleg, Miţă...Sigur nu erau atît de frumoase ca ale Vioricăi Semeniuc, această adevărată artistă în încondeiatul ouălor de Paşti, nici atît de colorate, dar puneam acolo nişte floricele şi mai ales scriam pe ele cu ceară, pe care o înlăturam după ce le scoteam din vopsea...Cum Paştile veneau după terminarea sezonului de ski, copiii erau încîntaţi să ciocnească ouă roşii pe care erau inscripţionate mărci de skiuri...

Vopsitul ouălor

Vopsitul ouălor

În ceea ce priveşte vopsitul ouălor de Paşti, abia acuma am plăcerea să o fac pe îndelete, mereu am fost foarte, foarte ocupată şi nu aveam timp să mă dedic acestei îndeletniciri. Nu aveam timp de loc: copiii erau mici sau pur şi simplu erau acolo şi aveau prioritete, deşi, poate ei nu au simţit atunci acest lucru.... După metoda “ foi de ceapă”, fierbeam ouăle direct în amestecul:apa, sare, un pic de oţet, foile de ceapă sau vopsele chimice, depinde ce aveam şi chiar dacă spălam ouăle înainte, iată ce pătate îmi ieşeau! Asta pentru că ele au o pieliţă foarte fină la exterior care se înmoaie la fiert şi dacă oul est scos cu multă grijă se usucă rapid iar culoarea este foarte frumoasă, uniformă şi consistentă, dacă eşti grăbit, pieliţa se desprinde pe unele locuri şi rezultă tot felul de figuri, sau hărţi... Culoarea este maron, destul de închis.

Normal, cu foi de ceapă astea sînt nuanţele, de la portocaliu deschis la maron. Acuma le-am fiert mai întîi, le-am sters bine cu un burete şi le-am pus în vopsea cu sau fără model de frunzuliţe...Iată, de data aceasta au ieşit uniform. Le las în vopsea pînă obţin nuanţa dorită. Ouăle roşii, în acest coş.Modelul cu frunzuliţe se obţine lipind frunzuliţa proaspăt culeasă din grădină, pe ou, după care ea se fixează cu un petecuţ tăiat dintr-un ciorap de mătase, sau nailon foarte subţire în care leg bine oul.

Bunătăţi de Paşti

18 aprilie 2009

Sîmbătă. Am continuat de unde m-am oprit ieri: am pus drobul la cuptor, apoi friptura, am pregătit şniţelele: bătut, sărat, piperat, am făcut vreo 60 de sarmale, varza este cam acră, n-am avut destulă răbdare să o mai ţin în apă...Am tăiat şi am aranjat prăjiturile pe un platou. De astea nu am fost prea preocupată de data aceasta, nici foarte mulţumită...Nu am făcut cozonac. Nu avea rost, oricum aveam deja prea multă mîncare. Va trebui sa-mi revizuiesc ideile despre bucătăria de Paşti. Trebuie să gătesc mai puţin.

De ieri şi pînă astă-seară, am tot vopsit cîte un ou-două, voiam să-mi iasă şi mie culoare uniformă, ca celor care au doar treaba asta: să vopseasca ouă şi chiar mi-au ieşit cîteva, numai că le-am dat, aproape imediat, cadou

Decoraţiuni de Paşti

17 aprilie 2009

Vineri. Aseară, acasă, abia ne-am încălzit. Primăvară, primăvară dar aici e mai frig! Văd că Liviu şi-a cumpărat sau a căpătat ceva ritmuri noi pentru orga sa, de aceea imediat după ce am ajuns acasă s-a apucat să le instaleze şi aşa: el cu cîntatul, eu cu lucratul!

Eu am despachetat, am pus toate la loc, am tranşat mielul...Am avut de lucru, nu glumă...

Azi am aspirat, am făcut aranjamente deco pentru Paşti, am facut drobul, friptura, am scos carne de şniţele la dezgheţat, am făcut ciorbă de spanac...Toate , doar pregătite pentru pus pe foc.

Joia Mare

16 aprilie 2009

Joi. Fac curat în casă, şi plecăm. Asta este regula: cei ce pleacă, lasă casa aşa cum au găsit-o.

În piaţă, lume multă. Nu avem unde parca, ne învîrtim de mai multe ori şi în cele din urma parcăm pe o străduţă laterală, nu prea departe. Problema era că abia umblam, m-am lovit aseară la un picior, nu cine ştie ce , dar într-un loc foarte sensibil: unghia de la degetul mic. Ce prostie! Dar ce durere! Ce enervare! Cred că o să-mi cadă!

Toţi oamenii din oraş, precum şi cei din localităţile din jurul lui, erau în piaţă...Altfel de unde atîta lume? Tot şonticărind în urma iubitului meu soţ, facem principalele cumpărături. Cineva zicea “acţiunea MOV”adică: miel, ouă, vin... N-a fost chiar aşa, dar am cumpărat tot ceea ce aveam nevoie: carne, verdeţuri şi cinci pîini: unele să le facem cadou, pentru că erau pîini de casă, foarte gustoase şi aspectuoase...

Vietăţi

5 aprilie 2009

Miercuri. Ne odihnim acasă. Prin grădină, pomi în floare: cireşi, vişini, pruni bătrîni, gutui şi, mai ales zambile. Celelalte flori au cam fost năpădite de iarbă şi buruiene, urzici moarte mai ales. Am fost pe la mormîntul din cimitir ( mai avem unul in gradina si unul la vie ) am pus un produs împotriva larvelor care mi-au mîncat multe dintre florile semănate în toamnă: lalele, crin galben, crizanteme. În partea de cimitir unde nu sînt încă morminte, era proaspăt arat.. Într-un flacon de plastic, care fusese folosit drept vază, am dat peste o şopîrlă mare, de un verde fosforescent. Cine ştie de cînd era blocată acolo, în fundul flaconului! A fost foarte norocoasă că am dat peste ea şi am salvat-o de la moarte, dar şi eu am fost bucuroasă: se spune că de vezi primăvara mai întîi şopîrlă, atunci vei fi harnic toată vara, dacă vezi şarpe, vei fi leneş...Am cărat mult pămînt cu flacoanele de plastic, pentru florile proaspăt răsădite, dar nu destul. Era un pămînt negru , afînat şi greu...Totdeauna m-am gîndit la un amestec cu nisip, dar niciodată nu am avut timp şi mijloace să fac asta: să aduc nişte nisip de la Mureş; m-am mulţumit din nou cu ceea ce puteam face pe moment...

Marţi- trei ceasuri rele

14 aprilie 2009

Marti. Chiar că am plecat prost: nu ne-am uitat la ceas şi pe cînd eram gata, am plecat în centru la autobus, el plecase hăăăăpt! De o jumătate de ceas! Liviu se jena! Ce mai ! Pleci marţea de acasă…Pe urmă, ne-am dus pînă la Cîmpeni cu Marius care, împreună cu doamna Căleteanu se duceau cu Amalia la un control medical, avusese roşu în gît şi afte…Se duceau la dr.Porumbel.

Din Cîmpeni, unde am stat foarte puţin, am continuat călătoria la Alba Iulia cu un microbus. Am mers foarte bine, am mîncat sandwich-urile pe care le pregătisem de acasă si fornetti cu vişine din autogară, de la o patisserie. Martin avea ceva de făcut şi nu ne putea da maşina, aşa ca am mai avut vreme să mai merg prin magazine: libraria Humanitas, Galeria de arta, pe boulevard…Mi-am cumparat un dicţionar englez –român, de 100 de lei, unul mai mare …revista Locuinţa mea, tempera. La Pagida, super! Bineînţeles că ne-am oprit în Aiud şi am făcut cumpărături, provizii adică…