Une crise ou comment apprendre qu'on est passager sur terre...

Le 1-er juillet 2016

Vendredi. Ma crise ne s'est pas produit aujourd'hui, mais le 23 juin, un bon jeudi quand j'ai fait mon programme du matin et puis j'ai préparé une soupe de pommes de terre que je voulais manger. Il était environs 13h, dehors une orage accompagnée par des giboulés se préparait, Liviu est sorti mettre une couverture sur la voiture pour la protéger éventuellement.

J'ai mis doucement la soupe sur la table du salon et ensuite je ne sais plus...En revenant, notre doctoresse était là et puis tout le reste: l'ambulance, le chemain jusqu'à Campeni...

Lundi, mardi et mercredi nous avons été à Cluj pour des investigations. En fait nous avons fait une navette Alba Iulia-Cluj Napoca avec tout ce que cela signifie: canicule, fatigue et argent dépensé...Beaucoup d'argent!

Notre cher petit-fils Martin qui a passé quelques jours à Alba  Iulia est rentré avec nous à la maison. Au moins il n'a pas assisté à cette histoire.

Vineri. Criza mea nu s-a produs astăzi, ci în 23 iunie, într-o frumoasă zi de joi cînd îmi făcusem cu bine programul de dimineață și apoi am pregătit o ciorbă de cartofi din care chiar intenționam să mănînc. Era cam ora 13, afară se dezlănțuia o furtună cu grindină, Liviu a ieșit să pună o pătură pe mașină ca s-o protejeze eventual.

Am pus cu grijă ciorba pe masa din salon și apoi nu mai știu...Cînd mi-am revenit în casă era doctorița noastră și după aceea a urmat tot restul: ambulanța, drumul pînă la Câmpeni...

Luni, marți și miercuri am fost la Cluj pentru investigații. De fapt am făcut o navetă Alba Iulia-Cluj Napoca cu tot ceea ce înseamnă asta: caniculă, obosealăși bani cheltuiți... Mulți bani!

Dragul nostru nepoțel, Martin care petrecuse cîteva zile la Alba Iulia s-a întors acasă împreună cu noi. Măcar nu a asistat la toată această poveste.