2 mai 2020
Samedi. Etat d’urgence. Nous, on reste dans la maison, j’aime ça, je veux dire que d’autres sont malheureux comme si on est puni. Il y a des ordonances millitaires qui nous obligent à ça, pour nous proteger de ce virus. Nous, les „vieux”, on nous dit comme ça, avons le droit de sortir entre 11h du matin et 13h et entre 19h et 22h, seulement si on a de justes raisons et besoins. Il y a une semaine on pouvait faire ses achats, du pain, du 11h à 13h, déjà on est un peu plus libres.
On doit porter une masque et se garder à distance, 1,5-2 m, envers d'autres personnes.
Sîmbătă. Stare de urgență. Stăm în casă/curte. Mie îmi place acest lucru, să stau în casă, spre deosebire de alții, care sînt nefericiți ca și cum ar fi pedepsiți. Există niște ordonanțe militare care ne obligă la asta, pentru a fi protejați de virus. Noi, „bătrînii”, mereu aud astfel de cuvinte dure, avem dreptul să ieșim numai bine motivați, între orele 11 și 13 și seara între 19-22. Pînă nu de mult, puteai ieși la cumpărături, pîine, doar între 11 și 13, deja este un pic mai liber. Trebuie să purtăm o mască și să păstrăm o distanță față de alți oameni(1,5-2 m).
1 mai 2020
Vendredi. Deuxième anniversaire depuis hier: mes fils ont 45 et 40 ans. Je vous souhaite santé mes très chers fils et que vous soyez toujours heureux!
Vineri. A doua aniversare de ieri încoace: fiii mei au 45 și 40 de ani. Vă urez sănătate, dragii mamei și să fiți întotdeauna fericiți!
13 mars 2020
Mardi. Si je me propose d'écrire mon journal, ça m'arrive tout à fait un mardi. Je veux dire que je n'aime pas ça, mais bon: continuons.
Comme tout le monde, au début, je n'ai pas pris au sérieux cette histoire de virus, mais certaines circonstances commençaient à m'inquiéter: j'ai un fils qui vit en Italie depuis longtemps, avec la famille et où en Italie? En Lombardie! Tout va bien chez lui,
on parle chaque jour, mais à ce moment la vie dans ce pays n'est pas facile. L'ainé de la famille vit aux Etats Unis. Tout va bien chez lui aussi, un peu mieux qu'en Italie la carantine est au début chez eux et nous, ceux qui vivons en Roumanie, on va bien, nous deux vieux montagnards et la famille du flis cadet de Alba Iulia. Merci Dieu!!!
Avant l'histoire du covid19 la vie paraissait „en rose” mais on était souvent mécontents.
Espérons qu'on passe bien cette période, mais on se démande si en été le virus disparait ou quoi? Si nous vivrons cette histoire l'hiver suivant ou pas? Ce sont des questions qu'on se pose...
Pourtant, soyons optimistes, le printemps arrive, j'ai des perce neige fleuris et des crocus...
Marți. Dacă îmi propun să-mi scriu jurnalul, se întîmplă negreșit într-o marți, 13 ale lunii. Nu-mi place dar să continuăm!
Ca toată lumea, la început, n-am prea luat în serios această poveste cu virusul,dar unele circumstanțe începeau să mă neliniștească: am un fiu care trăiește cu familia sa, de multă vreme în Italia și încă unde, în Lombardia! În Lombardia, da. Ei sînt bine, vorbim în fiecare zi, dar în acest moment, viața în această țară nu-i ușoară de loc. Cel mare trăiește în State, toate bune și la el, un pic mai bine ca în Italia, carantina este la început pe acolo, iar noi, aici în România, nu avem probleme:noi doi muntenii și familia celui mai mic de la Alba Iulia. Mulțumesc lui Dumnezeu!!!
Înainte de povestea asta cu covid19 viața se desfășura „en rose”,însă eram adesea nemulțumiți.
Să sperăm că vom trece cu bine peste această perioadă. Întrebarea care se pune este dacă peste vară virusul e și el în vacanță sau dispare? Dacă vom retrăi această istorie iarna viitoare sau nu? Mă întreb doar. Nu doar eu mă întreb așa ceva!
Totuși, să fim optimiști, primăvara vine, am ghiocei și brîndușe înflorite...
NB Am început această postare acum o săptămînă! Cum trece timpul!
11 fevrier 2020
Mardi. 2,57h, je ne dors pas, en plus l’électricité s’est interrompu. C’est agréable tout ça!? Non? C’est que le vent soufle vraiment fort et il a, peut-être, renversé des arbres sur les fils électriques et nous voilà au noir.
Demain, les ouvriers vont réparer les dégâts et tout ira mieux.
Marți. Ora 2:57, nu dorm, în plus, nu avem curent electric. Plăcut, nu-i așa?! Asta din cauza vîntului care suflă foarte tare și, probabil, a răsturnat ceva copaci peste firele electrice, așa că iată-ne pe întuneric.
Mîine, muncitorii vor repara stricăciunile și totul va fi mai bine.
26 janvier 2020
Dimanche. J'ai encore des lecteurs qui préfèrent le texte en français. Je vais reprendre cette habitude...
Maintenant,je suis en train de lire Henri James, un écrivain que je connaissais vaguement, un Américain qui a vecu presque toute sa vie en Europe, nottement en Angleterre. J'ai acheté quelques)uns de ses livres traduits en roumain:
Washington Square
Un culpu autentic( Un couple authentique-recits)
Aripile porumbiței vol. 1/2(Les ailes de la colombe)
Quelqu'un faisait une comparaison Henry James-Jeane Austain, mais je trouve qu'elle est meilleure. Beaucoup plus!
Duminică. Am încă cititori în franceză, voi relua acest obicei...
Acum, citesc Henry James, un scriitor despre care aveam vagi cunoștințe, un american care a trăit mai mult în Europa, în Anglia, mai ales. Am cumpărat cîteva din cărțile sale traduse în română:
Washington Square
Un cuplu autentic-nuvele și povestiri
Aripile porumbiței,vol. 1 și 2.
Undeva, Henry James este comparat oarecum cu Jane Austin, dar, după mine, nu încape nici o comparație. Jane Austin este mai bună. Cu mult!
20.01 2020
Luni. O iarnă blîndă și uscată. Asta e! În decembrie, înainte de sărbători,am avut niște tentative de curățenie prin casă neîncununate de succes, doar pe ici colo, în bucătărie, de exemplu mi-a rămas vitrina cu pahare nelustruită, dar anul s-a terminat oricum...De sărbători, copiii s-au simțit ca acasă, sper. Cei care vin de obicei. Mîncare de Crăciun: sarmale, friptură, cozonaci...
În ianuarie, mi-am continuat preocupările pentru goblen: îmi cumpărasem în toamnă unul din categoria „după mari pictori” și nu am aflat nici acum ceva precis în legătură cu artistul care a gîndit/pictat tabloul, presupun că este un ceh și ceea ce e important e costumul. Mie îmi place tabloul în sine și atmosfera...Dar e mult de lucru, poate reușesc să-l termin, dar tot așa de bine s-ar putea să nu-l văd terminat...
11 décembre 2019
Mercredi. Je suis encore vivante, seulement que je ne peux pas m'endormir la nuit. J'ai du travail dans la maison, bien entendu, mais je ferais du bruit et je dérangerais ceux qui viennent de dormir!!! Alors rester dans le lit, dans le noir, les yeux largement ouverts, c'est quelque chose au moins exaspérant.
Quoi faire? Mais écrire mon journal. Et me voilà!
Qu'est-ce que je fais autrement, comment je passe mes journées, eh bien, il y a du travail dans la maison. D'abord, mon gobelin, j'avance peu chaque jour, mais j'avance. Ensuite il y a la cuisine: mon cher mari aime manger. Aujourd'hui, par exemple j'ai préparé des haricots verts de ceux que j'ai mis en pot pour l'hiver. Je passe encore plus de temps dans la cuisine car je me suis proposé de nettoyer les placards: c'est un travail laborieux qui avance aussi lentement, mais ce que j'ai fait, j'ai bien fait et j'en suis contente.
Miercuri. Sînt încă în viață, atîta doar că nu pot să adorm noaptea. Am de lucru prin casă, bineînțeles, dar aș face zgomot și aș deranja pe cei care dorm!!! Atunci, să stau în pat pe întuneric, cu ochii larg deschiși este cel puțin exasperant.
Ce-i de făcut? Păi, să-mi scriu jurnalul. Și iată-mă!
Ce fac eu altfel, cum îmi petrec zilele, eh, bine, cu lucrul prin casă. Mai întîi cu goblenul, avansez cîte puțin în fiecare zi, dar avansez. Apoi, este bucătăria: bărbatului meu îi place să mănînce. Astăzi, de exemplu, am preparat niște fasole păstăi, din aceea din care am pus în toamnă la borcan. Petrec chiar mai mult timp în bucătărie căci mi-am propus să curăț dulapurile, o treabă migăloasă care avansează încet și asta, dar ceea ce am făcut pînă acum, am făcut bine și-s mulțumită.
