Mardi. Si je me propose d'écrire mon journal, ça m'arrive tout à fait un mardi. Je veux dire que je n'aime pas ça, mais bon: continuons.
Comme tout le monde, au début, je n'ai pas pris au sérieux cette histoire de virus, mais certaines circonstances commençaient à m'inquiéter: j'ai un fils qui vit en Italie depuis longtemps, avec la famille et où en Italie? En Lombardie! Tout va bien chez lui,
on parle chaque jour, mais à ce moment la vie dans ce pays n'est pas facile. L'ainé de la famille vit aux Etats Unis. Tout va bien chez lui aussi, un peu mieux qu'en Italie la carantine est au début chez eux et nous, ceux qui vivons en Roumanie, on va bien, nous deux vieux montagnards et la famille du flis cadet de Alba Iulia. Merci Dieu!!!
Avant l'histoire du covid19 la vie paraissait „en rose” mais on était souvent mécontents.
Espérons qu'on passe bien cette période, mais on se démande si en été le virus disparait ou quoi? Si nous vivrons cette histoire l'hiver suivant ou pas? Ce sont des questions qu'on se pose...
Pourtant, soyons optimistes, le printemps arrive, j'ai des perce neige fleuris et des crocus...
Marți. Dacă îmi propun să-mi scriu jurnalul, se întîmplă negreșit într-o marți, 13 ale lunii. Nu-mi place dar să continuăm!
Ca toată lumea, la început, n-am prea luat în serios această poveste cu virusul,dar unele circumstanțe începeau să mă neliniștească: am un fiu care trăiește cu familia sa, de multă vreme în Italia și încă unde, în Lombardia! În Lombardia, da. Ei sînt bine, vorbim în fiecare zi, dar în acest moment, viața în această țară nu-i ușoară de loc. Cel mare trăiește în State, toate bune și la el, un pic mai bine ca în Italia, carantina este la început pe acolo, iar noi, aici în România, nu avem probleme:noi doi muntenii și familia celui mai mic de la Alba Iulia. Mulțumesc lui Dumnezeu!!!
Înainte de povestea asta cu covid19 viața se desfășura „en rose”,însă eram adesea nemulțumiți.
Să sperăm că vom trece cu bine peste această perioadă. Întrebarea care se pune este dacă peste vară virusul e și el în vacanță sau dispare? Dacă vom retrăi această istorie iarna viitoare sau nu? Mă întreb doar. Nu doar eu mă întreb așa ceva!
Totuși, să fim optimiști, primăvara vine, am ghiocei și brîndușe înflorite...
NB Am început această postare acum o săptămînă! Cum trece timpul!
Suntem si noi stresati.
RépondreSupprimerAtita ingrijorare!
SupprimerEu cred ca tocmai penru ca ai scris cand ai scris, ziua a fost frumoasa!
RépondreSupprimerSi ingrijorarile nu ajuta, desi e greu sa ni le stapanim. Merita sa experimentam ideile pozitive. Primavara a venit: sa te bucuri de floricele!
Sa va fie bine, draga Marta! Imbratisari!
Multumesc Suzana. O zi frumoasa si tie!
SupprimerMulta bafta copiilor si sanatate si voua! Doamne-ajuta!
RépondreSupprimerSanatate multa si tie, Cristina!
SupprimerDraga Marta, e adevarat ca vremurile sunt ciudate, dar asta nu trebuie sa ne impiedice sa
RépondreSupprimerne bucuram linistiti de Sarbatoarea Floriilor!
Numai bine sa fie la voi! Imbratisari!
Îți spun drept, draga mea, mie îmi place să stau în casă și asta și fac, dar dacă e obligatoriu, acest lucru poate să nu-ți mai permită să fii tu însuți. Oricum n-o să încep să zburd pe afară, și sper să ne descurcăm cu toții, în cele din urmă! Poate o să mai scriu cîte o pagină de jurnal, deși mi-e greu. Nu știu de ce...Sănătate multă, Suzana,
SupprimerWhat a nice post 😊 thanks for your sharing 😊
RépondreSupprimerThank you very much, camdandusler. Have a nice day,
SupprimerStay safe and well, dear Marta. We are grateful that our family remains well.
RépondreSupprimerYou too, I'm glad to hear good news from you, my dear friend. Thanks.
Supprimer