Le 22 juillet 2019
Lundi. J'ai un peu abandonné mon journal pour des lectures, je ne l'ai pas fait exprès, les choses se sont passé ainsi...
En ce moment, je suis en train de lire, en roumain, un livre très, très intéressant, passionnant même, auteurs Greg King et Sue Woolmans, Asasinarea arhiducelui. Sarajevo 1914 şi povestea de dragoste care a schimbat lumea, traduction de l'anglais par Mihaela Sofonea.
Même avec ce titre en roumain tout le monde comprendra de quel assassinat il s'agît.
Luni. Mi-am abandonat puţin jurnalul pentru lecturi, nu am făcut-o expres, aşa s-au petrecut lucrurile...
În acest moment citesc, în română, o carte foarte, foarte interesantă, pasionantă chiar, autorii sînt Greg King şi Sue Woolmans, Asasinarea arhiducelui. Sarajevo 1914 şi povestea de dragoste care a schimbat lumea, traducere din lb. engleză de Mihaela Sofonea.
Desigur
toată lumea înţelege despre ce asasinat este vorba, dar puţini cunosc
şi povestea de dragoste. Eu una n-o ştiam, mărturisesc, de aceea sînt
surprinsă şi uimită în timpul lecturii.
Le 21 juillet 2019
Dimanche. Aujourd'hui, comme tous les dimanches d'ailleurs, il y a un petit marché, sur la place du village, j'avais pensé d'y aller acheter un petit bouquet d'aneth pour mes potages de la semaine, mais je n'ai pas eu assez de courage pour m'habiller en ce but...Alors, mes lectures m'ont occupées la journée. La verdure, je vais la trouver dans les jardins de mes voisines, peut-être.
Duminică. Azi, ca în fiecare duminică de altfel,în micul centru din sat este piaţă, chiar mă gîndisem să merg ca să cumpăr un bucheţel de mărar pentru ciorbele din săptămîna care urmează, dar nu am avut suficient curaj să mă îmbrac şi să ies...Atunci lecturile mi-au ocupat ziua. Verdeaţă voi cere vecinelor, care au grădină, poate.
(photo-internet)
Le 17 juin 2019
Lundi. En fait, l'anniversaire est aujourd'hui et voici ce qui nous est arrivé:
Luni. Aniversarea este de fapt azi şi iată ce ni s-a întîmplat:
(photo:Dan Martin)
15 juin 2019
Vendredi. Le 17 juin est une anniversaire en famille, mais la fête est aujourd’hui, samadi, le 15 donc, on est à la “casa”, chez les enfants, en fin ils ne sont plus enfants, seulement pour nous, les parents. On fête les 8 ans de notre petite fille.
Il fait très chaud, 32 degrés Celsius.
Nous sommes 4 familles avec 3 enfants, deux filles de 8 ans, Elisa et Rebeca et un garçon de 12 ans, Darius, 11 ou 12 ans. On a fait un pic-nik avec du rôti, des “mici” et autres viandes au grill et une bonne salade de laitue du jardin de Anamaria.
Et du gâteau bien entendu.
Vineri. În 17 iunie avem o aniversare în familie, dar sărbătorim azi, sîmbătă deci sîntem la “casa”, la copii, în fine, ei nu mai sînt copii, doar pentru noi, părinţii. Sărbătorim cei 8 ani ai nepoatei.
Este foarte cald, vreo 32°C...
Sîntem 4 familii cu trei copii, două fetiţe, Elisa şi Rebeca, 8 ani şi un băiat Darius, poate 11, 12 ani...Am stat la un pic-nik cu fripturi, mici alte cărnuri la grătar precum şi o bună salată verde din grădina Aneimaria.
Şi tort, bineînţeles.
11 juin 2019
Mardi. Enfin, j'ai des photos. Mon appareil photo ne marchait plus, ce n'était pas grand chose, on a enfin remédié, mais il y a encore des problèmes.
Je n'ai plus écrit depuis longtemps, j'ai été fort occupée avec la lecture et avec le jardin: fleurs en pot et herbe. Il m'a fallu beaucoup de courage pour essayer de remettre l'allée en état au moins décent, après tant de pluie, des journées et
des nuits de pluie sans cesse...Par chance, j'ai eu de bons livres sous la main!
Marţi. În sfîrşit, am fotografii. Aparatul meu nu mai mergea, defecţiunea lui nu e mare lucru , am remediat dar nu de tot, vor mai fi probleme.
Nu am scris aici demult, am fost foarte ocupată cu lectura şi cu grădina: am multe flori în ghivece şi multă iarbă de tăiat. Mi-a
trebuit mult curaj ca să repun aleea într-o stare cît de cît decentă, după atît de multă ploaie, zile întregi şi nopţi de ploaie fără oprire şi fără speranţă...Noroc că aveam nişte cărţi bune la îndemînă!
24 mai 2019
Vendredi. Je viens de finir un livre et je ne suis pas très contente parce que le someil n’arrive pas. Alors, je me suis levée et j’ai réparé le fermoir éclair d’un sac que j’utilise pur mes achats. Ensuite, avec une aiguille, j’ai fait toute sorte de petites réparations et transformations au même sac. En fin, j’ai fini, je l’ai mis à sa place...
A peine demain, je pourrai finir cette histoire en prenant des photos avec mes affaires et mes travaux de nuit, car à ce moment mon appareil a besoin des piles rechargées...
Vineri. Tocmai am terminat de citit o carte şi nu prea sînt mulţumită căci somnul mă ocoleşte. Aşa se face că m-am ridicat din pat şi mi-am găsit de lucru: am reparat fermuarul unei sacoşe pentru cumpărături. Apoi, cu acul am făcut tot felul de mici reparaţii şi transformări la care mă gîndisem mai de mult. Este vorba despre aceeaşi sacoşă. În fine am terminat şi am pus-o la locul ei...
Abia mîine voi termina de scris-postat această istorioară după ce fac nişte fotografii cu treburile şi lucrările din noaptea asta (ca să mă laud), în acest moment aparatul meu nu merge, bateriile nu sînt încărcate. Mi-am cam ieşit din...mînă.
Le 8 mai 2019
Mercredi. Cette nuit, je suis au point d’écrire la deuxième fois mon journal, la première fois je l’ai perdu: je ne l’ai pas sauvé et je l’ai perdu. Quelle bêtise!
Il me semble que mon français ne va plus, en fait rien ne va plus, dernièrement en ce qui me concerne!
Hier, j’ai fini la lecture d’un livre très bien écrit: Lynda La Plante, Veuves (Văduve). Les personnages sont quatre femmes devenues veuves suite à un coup râté par leur maris, des voleurs habils. L'héroïne, Dolly Rawlins et trois autres veuves exécutent et réussissent le cambriolage préparé par leurs défunts maris, en suivant le plans de ceux-ci. Pendant les préparatifs et l’execution du braquage, Dolly se rend compte que son mari, celui qui a tout planifié en détail est vivant et qu’il a une deuxième famille où il mène une vie parralelle.
La fin de la lecture m'a également vengé, moi aussi, de nombreuses trompéries et autres misères que j'ai subies injustement. J'aurais aimé être aussi forte que Dolly Rawlins et agenouiller l’homme qui m'a trompée et qui m'a humiliée.
Miercuri.Sînt pe punctul de a scrie a doua oară jurnalul în această noapte (nu pot să dorm), prima dată nu l-am salvat şi l-am pierdut. Ce prostie!
Mi se pare că franceza mea nu prea merge, de fapt nimic nu-mi prea merge în ultima vreme!
Ieri, am terminat de citit o carte foarte bine scrisă: Lynda La Plante, Văduvele. Personajele sînt patru femei devenite văduve în urma unui cambriolaj ratat de soţii lor. Eroina, Dolly Rawlins şi alte trei văduve execută şi reuşesc cambriolajul urmînd chiar planurile soţilor. În timpul pregătirii şi executării jafului, Dolly îşi dă seama că soţul ei, cel care plănuise totul în detaliu, nu este mort, ci are încă o familie unde duce o viaţă paralelă.
Sfîrşitul lecturii m-a răzbunat şi pe mine pentru înşelătoriile şi mizeriile pe care le-am suportat pe nedrept de-a lungul vieţii. Mi-ar fi plăcut să fiu la fel de puternică precum Dolly Rawlins şi să-l pun în genunchi pe cel care m-a înşelat şi m-a umilit.
