Le 13 septembre 2018
Elle m'a écrit le 5
septembre, elle était occupée de
trier ses photos et voulait savoir si elle pourrait m'envoyer certains photos
de ses voyages à Arieșeni il y a tant d'années...Dans ses dernières lettres
elle me donnait des nouvelles de son mari aussi, mais cette fois elle ne me dit
rien, pas de photos comme dans l'autre lettre...Il est vrai que ses lettres
venaient assez rarement, mais je pensais „pas de nouvelles, bonnes nouvelles”.
Je lui ai répondu le 8 ou 9, car j'ai découvert sa lettre tard et, en plus,
l'anglais n'est pas mon fort. Elle m'a écrit tout de suite une autre lettre et
ensuite sa soeur Rosie de Canada. Je suis un peu inquiète.
Joi. La ora 13 trebuie am întîlnire cu foștii mei colegi
de liceu la un restaurant din oraș și est 1 noaptea iar eu nu pot să dorm, nu
pot să fac nimic alceva decît să-mi scriu jurnalul și nici acest lucru pentru
mult timp căci mi-am uitat încărcătorul de la laptop. Nu am luat cu mine nici
tableta ca să mă conectez la internet, să-mi văd corespondența cu Bridget...
Ea mi-a scris în 5 septembrie, era foarte ocupată să-și
trieze photografiile și voia să știe dacă ar trebui să-mi trimită și mie dintre
cele pe care le-a făcut în urmă cu ceva ani, aici la Arieșeni...În ultimele
sale scrisori, îmi spunea cîte ceva și despre soțul ei, dar acum nimic, nici
fotografie cu ei doi așa ca în corespondența precedentă...Este adevărat că scrisorile ei nu veneau
prea des, dar mă gîndeam că „nici o veste înseamnă că toate-s bune”. I-am
răspuns prin 8 sau 9 septembrie, pentru că am descoperit tîrziu mesajul său și
apoi engleza nu mi-e prea la îndemînă. Îndată ce am trimis răspunsul am primit
alta și apoi una de la sora sa Rosie din Canada. Sînt un pic neliniștită. 
