Le 13 septembre 2018
Jeudi. A 13h, je dois rencontrer mes anciens camarades de
lycée à un restaurant de la ville et il est 1h de nuit et je
ne peux pas m'endormir, je ne peux pas faire autre chose que écrire mon journal
et cela pas pour longtemps car j'ai oublié mon rechargeur de portable (laptop).
Je n'ai pas pris ma tablette pour me conecter à l'Internet, voir ma
corespondence avec Bridget...
Elle m'a écrit le 5
septembre, elle était occupée de trier ses photos et voulait savoir si elle pourrait m'envoyer certains photos de ses voyages à Arieșeni il y a tant d'années...Dans ses dernières lettres elle me donnait des nouvelles de son mari aussi, mais cette fois elle ne me dit rien, pas de photos comme dans l'autre lettre...Il est vrai que ses lettres venaient assez rarement, mais je pensais „pas de nouvelles, bonnes nouvelles”. Je lui ai répondu le 8 ou 9, car j'ai découvert sa lettre tard et, en plus, l'anglais n'est pas mon fort. Elle m'a écrit tout de suite une autre lettre et ensuite sa soeur Rosie de Canada. Je suis un peu inquiète.
septembre, elle était occupée de trier ses photos et voulait savoir si elle pourrait m'envoyer certains photos de ses voyages à Arieșeni il y a tant d'années...Dans ses dernières lettres elle me donnait des nouvelles de son mari aussi, mais cette fois elle ne me dit rien, pas de photos comme dans l'autre lettre...Il est vrai que ses lettres venaient assez rarement, mais je pensais „pas de nouvelles, bonnes nouvelles”. Je lui ai répondu le 8 ou 9, car j'ai découvert sa lettre tard et, en plus, l'anglais n'est pas mon fort. Elle m'a écrit tout de suite une autre lettre et ensuite sa soeur Rosie de Canada. Je suis un peu inquiète.
Joi. La ora 13 trebuie am întîlnire cu foștii mei colegi
de liceu la un restaurant din oraș și est 1 noaptea iar eu nu pot să dorm, nu
pot să fac nimic alceva decît să-mi scriu jurnalul și nici acest lucru pentru
mult timp căci mi-am uitat încărcătorul de la laptop. Nu am luat cu mine nici
tableta ca să mă conectez la internet, să-mi văd corespondența cu Bridget...
Ea mi-a scris în 5 septembrie, era foarte ocupată să-și
trieze photografiile și voia să știe dacă ar trebui să-mi trimită și mie dintre
cele pe care le-a făcut în urmă cu ceva ani, aici la Arieșeni...În ultimele
sale scrisori, îmi spunea cîte ceva și despre soțul ei, dar acum nimic, nici
fotografie cu ei doi așa ca în corespondența precedentă...Este adevărat că scrisorile ei nu veneau
prea des, dar mă gîndeam că „nici o veste înseamnă că toate-s bune”. I-am
răspuns prin 8 sau 9 septembrie, pentru că am descoperit tîrziu mesajul său și
apoi engleza nu mi-e prea la îndemînă. Îndată ce am trimis răspunsul am primit
alta și apoi una de la sora sa Rosie din Canada. Sînt un pic neliniștită.
Ce s-a intamplat?!
RépondreSupprimerÎncă nu știu dacă s-a întîmplat ceva sau nu...
SupprimerSper sa fie valabila ideea ca fara vesti nu este nimic rau.
RépondreSupprimerSi mai sper ca intalnirea cu fostii colegi a fost cel putin interesanta.
V-ati mai recunoscut?
Sa fie bine si senin la toate lumea, draga Marta. Imbratisari!
Și eu sper! Cu colegii a fost frumos și mai ales am stat cît am vrut eu, nu mi-a mai făcut nimeni program, nu am avut obligații sau probleme de rezolvat. Dacă ne-am recunoscut?! Asta nu-i chiar simplu...Merci, Suzana.
Supprimer