Le 18 mai 2017
Jeudi. C'est le temps des narcisses. Je suis tellement contente de les voir encore une fois en fleurs. En plus, quelqu'un de bien a coupé les herbes et Liviu s'en occupe pour débarasser.
Si le temps le permet, je pourrais même sarcler les mauvaises herbes.
Joi. Este timpul narciselor. Sînt atît de bucuroasă să le mai văd odată în floare. În plus, cineva de bine a tăiat iarba iar Liviu se ocupă să debaraseze.
Dacă timpul ar permite-o aș putea
chiar să plivesc buruienele.
Le 11 mai 2017
Jeudi. Il est 5h30, je ne dors pas. Liviu aussi. Chacun à son ordinateur. Dehors, il fait un froid !!! -2 ou -3 degrés. Normalement, le 20 mai les gens de chez nous quittent leurs maisons, les résidences permanentes; et s'installent dans le paturage alpin où ils ont une résidence secondaire. C'est la transhumance. Peut-être le froid les empèche d'y penser.
Autrefois, ils sont partis avec le bétail, avec la famille, avec le bébé, les poussins, le chat et le chien et puis il a fait trop froid et ils sont rentrés chez eux, pour repartir plus tard...
Liviu travaille à un film.Vendredi passé a été à une fête de majorité. Dernièrement plusieurs jeunes passent le seuil vers la vie adulte à côté des parents et amis en les invitant à un festin Parfois il s'agît d'une organisation pas comme les autres: salle, repas, seveurs,musiciens, un caméraman, un photogrqphe, vers 200 invités...
Joi. Ora 5;30, nu dorm. Nici Liviu. Fiecare la caculatorul său. Afară e un frig !!! -2 sau - 3 grade. În mod normal, în 20 mai oamenii își părăsesc gospodăria, adică reședința permanentă, și se duc la munte unde au o reședință secundară. Pleacă în transhumanță. Poate frigul acesta îi obligă să se mai gîndească.Uneori au plecat cu toată gospodăria, cu vite, bebe, cățel, purcel, pisică și au fost nevoiți să se întoarcă din cauza unui val de frig ca acesta. Bineînțeles că după ce a trecut momentul insuportabil, s-au întors acolo...
Liviu lucrează la un film. Vinerea trecută a fost la o petrecere de majorat. În ultimul timp mulți tineri trec pragul acesta spre viața de adult alături de părinți neamuri și prieteni invitîndu-i la un...ospăț. Cîteodată este vorba despre o organizare deosebită: sală, meniu, personal, muzicanți, un cameraman, un fotograf, aproape 200 de invitați...
Le 8 mai 2017
Lundi. Notre semaine, (du 1-er au 8 mai) après le mariage de Bobi, a commencé avec de tristes nouvelles de partout. Ces jours-là, j'ai appris que mon cousin, Florin, nous avait quitté il y a quelques mois déjà et j'ai rencontré sa femme, Stela, sur facebook...
A peine mardi, (le 2 mai) nous avons appris ce qui est arrivé à notre voisin Dănuț Gligor, le père du marié. Il est rentré chez lui vers le matin avec quelqu'un, car évidement, il ne pouvait pas conduire, il avait bu. Sa femme est rentrée plus tôt et elle dormait. Ainsi Dănuț a essayé d'entrer en sautant la cloture et il est tombé. Il est resté sur la terre quelque temps, un quart d'heure, une heure on ne sait plus car il a disloqué son épaule, fracturé la clavicule et encore...Il a trouvé la force de se lever et il est entré. Il a attendu une heure...normale pour ne pas déranger et enfin il a demandé de l'aide.
Ce sont des choses qui arrivent, avec le temps et de la patience il va récupérer bien entendu.
Luni. Săptămîna noastră( din 1 pînă în 8 mai), după nunta lui Bobi a trecut repede, chiar dacă am avut vești foarte triste la început și de peste tot. În acele zile, am aflat că vărul nostru Florin a plecat din această lume în urmă cu cîteva luni deja și am întîlnit-o pe soția sa, Stela, pe facebook...
Abia marți (2 mai) am aflat ce i s-a întîmplat vecinului nostru, Dănuț Gligor, tatăl mirelui. S-a întors de la nuntă către dimineață cu cineva, căci băuse, nu putea conduce. Nevastă-sa venise mai înainte și dormea. Așa că Dănuț a încercat să intre în curte sărind gardul și a căzut. A rămas acolo pe jos un timp, un sfert de oră, o oră, nu mai știu cît, își dislocase umărul, își fracturase clavicula și nu mai știu eu ce... A găsit, după un timp destulă putere ca să se ridice și a intrat. A așteptat apoi o oră...normală ca să nu deranjeze și numai atunci a cerut ajutor.
Sînt lucruri care se întîmplă, cu timpul și cu multă răbdare o să se recupereze bineînțeles.
Le 28 avril 2017
Vendredi. Je devrais écrire mon journal chaque jour. Dernièrement il y a plein d'événements que je ne voudrais pas oublier.
*je souffre encore de syndrome keli loaza
*l'anniversaire de ma cousine
*l'anniversaire de mon fils
*le mariage de dimanche-Bobi+Alexandra
*l'anniversaire de mon fils cadet
*des choses qui arrivent
*Important ou non, je dois écrire un mot, c'est la plus misérable chose dont je fais des efforts énormes pour me débarasser, elle n'a pas eu le bon sens de partir toute seule et elle est entrée de force dans...mon journal.
*La plus malheureuse de mes cousines a aujourd'hui un âge, dix ans de plus que moi. Je vais l'appeler pour lui souhaiter ce qui est le meilleur: bon anniversaire, santé, réussite.
*Mon deuxième fils fait cet week-end 42 ans, un si bel âge. Les jeunes ne se rendent pas compte quel bel âge représente ce petitr chiffre, 42, il verra plus tard. Certainement, je lui souhaite un très bon anniversaire et qu'il soit toujours entouré avec amour de sa famille.
*Le mariage de dimanche. Le cadet de notre voisin, Bobi se marie. Nous allons participer au festin à Abrud, Restaurant Laguna (Quel nom!!!). Je vais avoir des
photos de mon cher mari, car je ne prends pas mon appareil photo.
*Lundi, le 1 mai, un autre anniversaire en famille: notre fils cadet aura 37 ans. Vraiment, nous pensons d'y aller après le mariage, je ne sais pas, nous serons trop fatigué, lui aussi, enfin, on verra. Nous l'embrassons fort: bon
anniversaire, santé, du bien seulement!
*
Des choses qui arrivent: via Facebook:
-ma très chère amie, Aurica Cotarlea se trouvant à Madrid dans un circuit avec son mari, un des lecteurs de mon blog, va rentrer chez elle sans Ionel, enfin avec lui dans un cercueuil. On ne sait pas grande chose sur cette histoire, mais vous voyez bien mes chers lecteurs, que c'est tellement triste!
-une amie de ma jeunesse, vient de perdre sa fille hier, ou tôt aujourd'hui. Il s'agit de mademoiselle Paula Bud, lecteur universitaire à la Faculté de Théologie, Université Babeș Bolyai de Cluj. Elle devrait avoir environs 33 ans. Oh, cela est vraiment tragique. Mes plus sincères condoléances à Fana
et Olimpiu et à toute la famille. On ne peut rien faire d'autre...
Vineri. Ar trebui să-mi scriu jurnalul zilnic. În ultima vreme este plin de evenimente pe care nu aș vrea să le uit.
*sufăr încă de sindrom keli loaza
*aniversarea verișoarei mele
*aniversarea fiului meu
*nunta de duminică:Bobi+Alexandra
*aniversarea fiului cel mic
*întîmplări neprevăzute
*Merită sau nu, trebuie să amintesc despre ea ca despre cea mai mare mizerie pe care vreau-nu vreau, trebuie s-o dau cumva la o parte, ea singură nu a avut bunul simț să plece și s-a înghesuit în...jurnalul meu.
*Cea mai nefericită dintre verișoarele mele a împlinit azi o vîrstă, e cu zece ani mai mare decît mine. Am s-o sun ca să-i urez La mulți ani, tot ce e mai bun pentru ea, sănătate și reușită.
*Cel de-al doilea fiu al meu, va împlini, in acest wekk-end 42 de ani. O vîrstă atît de frumoasă. Tinerii nu-și dau seama ce frumoasă este această cifră cu referire la vîrstă,42, o să afle mai tîrziu. Cu siguranță îi urez La mulți ani și să fie întotdeauna înconjurat cu dragoste de familia sa!
*Nunta de duminică. Fiul cel mic al vecinului nostru, Bobi, se însoară. Noi vom participa la masa oferită de familie, duminică, la restaurant Laguna (Ce nume!!!) din Abrud. O să am fotografii de la nuntă, de la dragul meu soț.
*Luni, 1 mai, o altă aniversare în familie: fiul nostru cel mic va avea 37 de ani. Chiar ne gîndeam să mergem la ei după nuntă, dar nu știu, am fi fost prea obosiți, ei la fel. Îl îmbrățișăm, îl sărutăm cu mult drag, La mulți ani, numai bine!
*Întîmplări neprevăzute-via Facebook (urmare)
-buna mea prietenă, Aurica Cotarlea, fiind la Madrid, într-un circuit împreună cu iubitul său soț,(el era și un cititor al blogului meu) se va întoarce singură, adică îl va aduce pe el într-un sicriu, nu știu alte amănunte încă, dar să recunoaștem că este foarte trist.
-o altă prietenă din tinerețe și-a pierdut fiica la sfîrșitul acestei săptămîni. Este vorba despre domnișoara Paula Bud, 33 de ani, lector la Facultatea de Teologie, Universitatea Babeș Bolyai din Cluj. Dar asta este o adevărată tragedie. Condoleanțele mele sincere prietenei mele Fana și soțului său Olimpiu, întregii familii! Ce alta mai poți face?!
Data corectă pentru această postare este 28 aprilie-4 mai 2017, de vineri pînă miercuri.
Le 26 avril 2017
Mercredi. Du soleil, mais froid. Je suis en train de ranger (trier, jeter, nettoyer les choses dans une armoire). Cela peut durer plus d'une journée si je prends en calcul la lessive et le repassage.
Je n-ai plus coupé les narcisses. Elles ont assez souffert avec la neige!
Miercuri. Afară este soare cu dinți. Aranjez (triez, arunc, fac curat) într-un dulap. Asta poate dura chiar mai mult de o zi dacă iau în calcul spălatul și călcatul. Călcatul. Ce cuvînt!
N-am mai tăiat narcisele. Destul au avut de suferit cu zăpada!
Le 24 avril 2017
Lundi. La semaine a commencé avec une couche de neige sur les toits et sur les plantes et il a neigé et il a fait froid toute la journée. Nous attendons l'été car le printemps n'existe plus. Je devrais couper les quelques narcisses fleuries quand elles sortent la tête de la neige, mais aujourd'hui je n'ai pas eu la chance. Demain peut-être...
Luni. Săptămîna a început cu un strat de zăpadă pe acoperișuri și pe plante și a fost frig, a nins toată ziua. Așteptăm vara căci primăvara nu mai există. Ar fi trebuit să tai și să pun în vază florile de narcise, dar azi nu am avut noroc să le văd ieșite de sub zăpadă. Poate mîine...
Le 24 avril 2017
Lundi. Je suis en train de lire G.D. Salinger, L'attrape-coeurs, en roumain de Cristina Ionescu, un livre dont le titre je connais, sans savoir d'où. Je l'ai acheté,un jour, dans une librairie du Moll Alba Iulia. Cheeer!!!! Liviu l'avait feuilleté avant qu'il decrète ce n'est pas „bon". Je me suis décidé à peine de chercer d'où je le savais et difficilement je me suis décidé de le commencer, mais c'est un livre intéressant, je ne suis pas encore à la page 100 du petit livre. Vraiment je n'en avais pas envie. C'est un livre écrit à la première personne, le héro du roman est un adolescent (16 ans), le language spécifique, mais ce qui est étonnant pour un si jeune homme est qu'il est un lecteur passionné. Il peut même donner un avis sur des livres et sur des auteurs.. J'aime quelques fragments à ce sujet:
„Le livre que j'étais en train de lire, je l'avais pris de la bibliothèque. Ils m'avaient donné une autre chose, je m'en suis rendu compte en arrivant chez moi. Ils m'avaient donné Isak Dinesen La ferme africaine. Je me disais que ce n'est pas un bon livre, mais non, c'est un bon livre"
„Je suis un peu analphabet, mais je lis beaucoup. ”
Sur les histoires de Ring Lardner:
”Il y avait quelques récits sympas et très amusants, ensuite une histoire d'un motard qui tombe amoureux d'une jeune fille très belle et très amatrice de vitesse. Seulement qu'il est marié, le policier, il ne peut pas se marier avec la belle jeune fille. Après, la fille meurt à cause de cette manie à elle, la vitesse. Cette histoire m'a fait mal, tout simplement."
„J'aime le plus les livres qui sont au moins amusantes, de temps en temps"
„Je lis assez de romans classiques, Le retour au pays natal, par exemple, et je les aime. Je lis aussi des livres sur la guerre et des livres policiers, sans être vraiment impressionné. Mon rêve, c'est un livre qu'on n'arrive pas à lâcher et quant on l'a fini on voudrais que l'auteur soit un copain, un super-copain et on lui téléphonerait chaque fois qu'on en aurait envie. Pourtant, cela n'arrive pas souvent. J'appelerais avec plaisir Isak Dinesen. Ring Lardner aussi, seulement qu'il est mort, B.D me l'a dit.”
„Maintenant, regardons ce livre-là Of Human Bondage du Somerset Maugham. Je l'ai lu cet été. Vraiment bon, ce livre, je dois le reconnaître, mais Somerst Maugham, on n'a jamais envie de l'appeler. Je ne sais pas quoi dire de plus. Tout simplement il n'est pas une personne dont quelqu'un aurait envie d'appeler, c'est tout. J'appelerais plutot le vieux Thomas Hardi. J'aime son Eustacia Vye, oui."
G.D.Salinger, The Catcher in the Rye, 1951, L'attrape-coeurs, De veghe în lanul de secară, tradusă în română de Cristina Ionescu, o carte cu un titlu care îmi pare cunoscut, nu știu de unde. Am cumpărat-o odată de la o librărie din Moll Alba Iulia. Scuuuumpă!!!
Liviu a răsfoit-o și a decretat că nu-i „bună”. Cu greu m-am hotărît să mă informez despre autor, s-o încep. Chiar nu mă atrăgea, dar acuma, nu sînt încă la pagina 100, mi se pare interesantă. Este scrisă la persoana întîia, personajul principal și povestitorul e un adolescent (16 ani), limbajul specific, dar uimitor pentru unul ca el, mare cititor. Chiar poate să aibă păreri despre cărți și scriitori. Mi-au plăcut niște fragmente în acest sens.
„Cartea pe care o citeam o luasem de la bibliotecă. Mi-au dat altceva și n-am observat pînă am ajuns înapoi în cameră. Mi-au dat Din inima Africii de Isak Dinesen. Am crezut că o să fie nasoală, dar nu, era o carte foarte bună.”
„Sînt cam analfabet, dar citesc mult”
Despre prozele scurte ale lui Ring Lardner:
„Erau cîteva piese demente și foarte haioase, apoi o povestire despre un polițis de circulație care se îndrăgostește de o fată frumoasă și vitezomană. Numai că el, adică polițistul, e însurat, așa că nu poate s-o ia de nevastă. După aia fata moare, pentru că gonește tot timpul. Povestirea asta m-a dat pur și simplu gata.”
„Cel mai mult îmi plac cărțile care sînt măcar amuzante din cînd în cînd.”
„Citesc destule romane clasice, cum ar fi Întoarcerea băștinașului, și altele, și-mi plac; citesc și o groază de cărți despre război și polițiste, dar nu mă dau chiar pe spate. Ce mă dă, pe bune, pe spate e o carte care, după ce-ai terminat-o de citit, te face să-ți dorești ca autorul să-ți fie prieten la cataramă și să poți să-l suni ori de cîte ori ai chef să stai de vorbă cu el. Totuși, asta nu se-ntîmplă prea des. Nu m-ar deranja să-l sun pe Isak Dinesen. Și pe Ring Lardner, numai că B.D. mi-a zis că-i mort.”
„Acuma să luăm cartea aia, Robii, a lui Somerset Maugham. Am citit-o astă-vară. E chiar bună, nu zic nu, dar pe Somerset Maugham nu-ți vine să-l suni. Nu știu ce să zic. Pur și simplu nu-i genul căruia să-ți dorești să-i dai telefon, atîta tot. Mai curînd l-aș suna pe bătrînul Thomas Hardy. Îmi place de Eustacia Vye a lui.”
Citate favorite este un serial după o idee a Ellei detaliată de Zina aici.
