Contes d'une pauvre femme

9 iulie 2024

Je reprends mon journal?! Ce serait une grande chose! En plus, c'est mardi!!! Pourtant , j'ai bien commencé la journée: beau temps, soleil, chaud, je pense faire une lessive, ce n'est pas ça le problème mais il y a une chose qui m'arrive: la pluie. Au moment où je mets le linge dehors, au soleil, il commence à pleuvoir. Ce n’est vraiment pas un inconvénient si grand, mais il m’arrive ça chaque fois. Chaque fois, mais chaque fois sans exception. Un cauchemar! Aussi prometteur soit le jour où je décide de faire la lessive, le temps reste beau jusqu'à ce que je les mette tous en jeu, bien après les avoir bien disposés, je ne rentre à la maison que lorsque la pluie commence son œuvre de sabotage . C'est ce qui vient de se passer aujourd'hui : il pleut à plein temps depuis plus d'une demi-heure et ça ne va pas s'arrêter de sitôt. Mes vêtements, récupérés en toute hâte, sont désormais partout dans la maison, sur des chaises, sur des cintres, accrochés partout. Comme en hiver, quand je ne peux pas les sortir dehors pour plein de raisons : de la neige jusqu'à la corde à linge, j'ai aussi besoin d'un chemin pour y arriver et ainsi de suite... Cauchemar, rien d'autre!!! J'ai d'ailleurs une installation de séchage dans le grenier, mais c'est trop dur de tout transporter là-bas. Il y aurait quelque chose à faire : une machine à sécher, et j'ai beau en vouloir une. Pourtant il y a l'opposition qui ne se laisse pas convaincre : elle a mille arguments contre ! 

Poveștile unei biete femei

Marți. Reiau postările în jurnal? Ar fi mare lucru! E și marți!!!

Azi am început bine: vreme frumoasă, soare, cald, mă apuc de spălat de rufe, asta nu-i cine știe ce, dar ceea ce mi se-ntîmplă în mod regulat, fără excepție, este că în momentul în care le-am pus pe sfoară, afară, la uscat începe ploaia și nici asta nu-i cine știe ce, dacă nu mi s-ar întîmpla de fiecare dată, dar de fiecare dată, fără greș: oricît de promițătoare este ziua în momentul în care mă hotărăsc să spăl rufe, vremea rămîne minunată pînă le pun pe sfoară pe toate, ei bine după ce le-am așezat frumos, nu ajung bine în casă că ploaia își începe programul de sabotare a muncii mele.Așa s-a întîmplat și acum:plouă cu normă întreagă de mai bine de o jumătate de oră și nu se va opri curînd. Rufele mele, adunate în mare grabă, sînt acum prin casă, pe scaune, pe umerașe, atîrnate peste tot. Ca iarna, cînd nu pot să le duc afară din multe motive: zăpadă pînă la sfoara de rufe, dar îmi trebuie și cărare pînă acolo și așa mai departe... Coșmar, nu alta!!!Aș avea o instalație de uscat în pod, dar mi-e prea greu să le urc acolo! 

Ar fi ceva de făcut: o mașină de uscat, dar oricît de mult aș vrea una există opoziția care nu se lasă convinsă: are o mie de argumente împotrivă!

NB: Am găsit imaginea și mi-a părut potrivită. Este o pictoriță finlandeză,Elin Kleopatra Danielson-Gambogi (1861-1919)