Petits travaux et grands événements

Le 2 mai 2011

Lundi. Aujourd’hui, j’ai repris un travail que je remets depuis longtemps: mettre en fonction la machine à coudre. Je devais finir un travail que j’ai commencé depuis des mois: mettre quelques (fermoirs)fermetures éclair.

Pendant que je travaillais, j’ai entendu une nouvelle qui concerne la planète: les Américains ont tué Usama Bin Laden, le terroriste numéro 1 de la Terre.

Quelle importance peuvent avoir mes petits travaux, mes penssées, ce journal en comparaison avec les grands événements de ce monde:le mariage royal de vendredi, la Béatification du Pape Jean Paul II de dimanche ou la mort du criminel qui a changé le monde...

Luni. Azi, am reluat o treabă pe care o amîn de nu ştiu cînd: să-mi pun în funcţie maşina de cusut. Trebuia să termin un lucru pe care l-am început de luni de zile: să pun nişte fermoare la nişte lenejerii.

În timp ce lucram am auzit o veste care priveşte întreaga planetă: americanii au ucis pe Usama Bin Laden, teroristul numărul 1 de pe Pămînt.

Ce importanţă mai pot avea micile mele preocupări, gîndurile sau jurnalul meu în comparaţie cu marile evenimente care au avut loc în aceste zile: nunta regală de vineri, Beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea de duminică sau moartea criminalului care a schimbat faţa lumii.

          

     

Bon anniversaire, mon fils!

Un anniversaire encore

Le 1^-er Mai 2011

Dimanche. Mon programme du matin a commencé environs 8 heures. J’ai parlé au téléphone avec le plus grand de mes fils qui cherchait le cadet pour lui souhaiter Bon anniversaire. Enfin, je ne l’ai pas fait qu’après- midi car je sais qu’il dort assez tard pendant le week-end. Nous sommes seules. Avant, en fin d’avril début mai nous étions en fête, car deux de nos fils sont nés le 30 avril et le 1^-er Mai, on était libre car pe preimer et le deuxième jour de Mai on fêtait le Travail et la Jeunesse.

Maintenant, la Planète est en fête depuis vendredi, le Mariage royal et aujourd’hui, on a assisté à la Béatification du Pape Jean Paul II. J’aurais aimé être à Rome ces jours...

Duminică. Programul meu de dimineaţă a început pe la ora 8^oo. Am vorbit la telefon cu cel mai mare dintre fiii mei care îl căuta pe cel mai mic, să-i ureze La mulţi ani, căci este ziua lui. Eu n-am făcut aceasta decît mai tîrziu, pentru că am presupus că doarmea pînă mai tîrziu, ca de obicei în week-end, cînd nu are altceva de făcut. Noi sîntem singuri. Înainte, la sfîrşitul lui aprilie şi începutul lui mai, la noi acasă era tot o sărbătoare: doi dintre băieţi sărbătoresc ziua de naştere în 30 aprilie, respectiv 1 Mai. De obicei eram liberi, pentru că în prima şi în a doua zi de mai se sărbătoreau Munca şi Tinereţea.

Acum, Planeta a sărbătorit vineri Nunta regală, iar azi am asistat la Beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea. Mi-ar fi plăcut să fiu la Roma în aceste zile...

           

Bon anniversaire!

Le 30 avril 2011

Samedi. J’ai commencé la journée avec un “Bon anniversaire” dit, à mon fils Liviuţ, que j’ai rencontré sur internet. Il m’a répondu avec un “merci maman” et je ne l’ai plus vu, il était occupé ou il n’avait plus de réseau...

Alors, bon anniversaire mon fils!

Sîmbătă. Am început ziua cu un „La mulţi ani” spus fiului meu pe care l-am întîlnit pe internet. El mi-a răspuns cu un „Mulţumesc mama”, după care nu l-am mai văzut, era ocupat sau nu avea semnal...

Atunci, La mulţi ani, fiule!

                            
       

Le mariage royal

Le 29 avril 2011

Vendredi. Nous avons regardé, moi surtout, le mariage de William et Kate, à Londres. Vraiment je n’ai jamais vu quelque chose de plus émouvant.

Les télévisions roumaines ont commenté l’év-

enement avec sobriété et élégance, je dirais, après le manque de proffessionnalisme avec lequel ils nous „gâtent chaque jour”, j’ai lu aussi quelque articles américains et plusieurs français. Les Français sont subjectifs et ils semblent jaloux du brusque attention que le monde entier accorde à la monarchie britanique.

Vineri. Ne-am uitat, eu mai ales, la nunta lui William şi Kate, de la Londra. Într-adevăr, n-am mai văzut niciodată ceva atît de emoţionant.

Televiziunile româneşti au comentat evenimentul cu sobrietate şi chiar cu eleganţă, aş zice eu, după atîta vreme de lipsă de profesionalism cu care ne „răsfaţă” zilnic, am mai citit ceva articole americane şi mai mlte franţuzeşti. Francezii sînt subiectivi şi par geloşi pe brusca atenţie pe care lumea întreagă o acordă monarhiei britanice.

         

Une journée comme les autres

Le 28 avril 2011

Jeudi. Cette journée a passée assez vite, je savais que c’est le 28, mais je vivais dans l’idée que c’est mercredi. Quelle confusion! Je me suis levée à 6h30 pour voir un film...

J’ai passé le reste de la journée au point d’informations et à la cuisine. Aussi j’ai tricoté.

Joi. Această zi a trecut repede, ştiam că este 28, dar credeam că e miercuri. Ce confuzie! Poate pentru că m-am trezit la 6^3o şi asta ca să văd un film...

Am petrecut restul zilei la punctul de informaţii, la bucătărie şi am tricotat.

         

Première partie

Le 27 avril 2011

Mercredi. Dès que j’ai ouvert l’ordinateur, j’ai trouvé dans mon e-mail une demande de renseignements, ce n’est pas la première, il y en a eu d’autres encore. Ce sont des Français qui voudraient passer des vacances dans nos montagnes.

Je cherche de voir la première partie d’un film anglais, Le cri ( The cry) que j’ai vu hier, mais seulement la deuxième partie. Il m’avait impressionné. Demain matin à 7h, mais je ne sais pas...

Miercuri. Deîndată ce am deschis calculatorul am dat peste o cerere de informaţii turistice, nu este prima, am mai primit în aceste zile. Sînt francezi care vor să-şi petreacă vacanţa în munţii noştri.

Încerc să văd prima parte a unui film englezesc, Ţipătul –The cry- pe care l-am văzut ieri, dar n-am prins decît partea a doua şi mi s-a părut foarte interesant. Mîine la ora 7^oo, dar chiar nu ştiu dacă voi reuşi...