8 mars-suite

Le 8 Mars-Journée de la Femme

Le 8 Mars  2010

Lundi. Occupée, occupée, bien occupée...C’est la Fête internationale de la femme, une fête que les communistes ont imposé en essayant de remplacer les fêtes réligieuses par autres qui n’ont pas eu les chances de celle-ci. En se situant entre le 1-er mars, la tradition du “mărţişor” et le 9 mars, la fête orthodoxe des 40 Saints elle a bien tenu et nous voilà le 8 Mars en recevant des fleurs, des voeux et autres cadeaux de nos proches en tant que fammes de leurs vies...

Luni. Ocupată, ocupată, foarte ocupată... Este ziua internaţioală a femeii, sărbătoare pe care comuniştii au impus-o încercînd împreună cu altele, care nu au avut şansele acesteia, să înlocuiască sărbătorile religioase din viaţa nostră. Situîndu-se între 1 Martie, sărbătoarea tradiţională a mărţişorului şi 9 Martie, sărbătoarea ortodoxă a Celor 40 de Sfinţi, iată-ne primind flori, urări şi cadouri de la apropiaţii noştri, în calitate de femei ale vieţii lor.

Le Championnat

Le 7 mars 2010

Dimanche. La semaine qui vient de se treminer il y a eu à l’école, comme chaque année, le Championnat de volley-ball de l’école. C’est une étape de la classe d’éducation phisique, qui vient de mettre un accent et d’offrir aux enfants une autre sorte de satisfaction que la simple heure de classe et fait une évaluation générale de la série d’habiletés que le prof enseigne aux enfants chaque année, au chapitre “jeu sportif” de son planification annuelle. Mais le championnat n’est pas dans le progrmme et suppose un effort supplémentaire surtout de la part du prof. Il pourrait donner tout simplement des notes aux élèves et finir avec cette étape.

Je participe à cet évenement que je le veux ou pas, car la salle de sport est très près de ma maison. 

Duminică. În săptămîna care tocmai s-a sfîrşit, a avut loc la şcoală, ca în fiecare an, Campionatul de volei al şcolii. Este o etapă a orelor de educaţie fizică, etapă ce tocmai a pus un accent şi care le-a oferit elevilor un alt fel de satisfacţie decît simpla oră de ed.fiz şi ofera posibilitatea de a face o evaluare generală asupra seriilor de deprinderi formate la capitolul”joc sportiv” din planificarea anuală a profesorului. Campionatul nu este planificat, nici obligatoriu pentru profesor, el cere un efort foarte mare din partea acestuia mai ales. Ar putea doar să dea notele şi atît. Fără să vreau, iau şi eu parte la acest eveniment deoarece sala de sport este foarte aproape de peretele din spate al camerei mele...

Babe encore

Le 6 mars 2010

Samedi. Cette journée a bien commencé, avec du soleil, mais il a neigé tout le temps et vers le soir il a fait froid. –10,4⁰ C, à 22h. C’était l’anniversaire de ma mère. Elle aurait eu 90 ans.

J’ai lu un très intéressant post sur le blog Aspen Loft Studio. On doit se sentir très protégé là-bas, dans une montagne au milieu d’un parc naturel. Pas comme chez nous, où l’État ne connais pas ses priorités et permet, par ses représentants des constructions bien différentes au milieu et aux limites d’un parc naturel, Le Parc Naturel des Apuseni, et c’est seulement ce qu’on s’aperçoit, dès qu’on y entre...

Sîmbătă. Frumoasă zi. A început cu soare şi cu ninsoare. Spre seară, vremea s-a răcit considerabil, acum, ora 22^oo , afară este –11,7⁰C. Era ziua mamei, ar fi avut 90 de ani.

Am citit o frumoasă postare pe blogul Aspen Loft Studio.Am avut senzaţia că oamenii trăiesc acolo, simţindu-se protejaţi într-un munte, în mijlocul unui parc natural. Nu ca aici, la noi unde Statul nu-şi cunoaşte priorităţile şi permite, prin reprezentanţii săi nişte construcţii foarte diferite de stilul regiunii şi asta într-un munte ce se vrea apărat de un parc natural, Parcul Natural Apuseni. Dar asta e doar ceea ce sare în ochi încă la intrare.

La cinquième "baba"

Le 5 mars 2010

Vendredi. La cinquième “baba”. Il ne fait pas beau. Il neige, il fait humide, on ne peut pas sortir. C’est ainsi ma “ baba”. Toute l’année je serai comme ça: laide et mauvaise. Peut-être pas tellement. Il y en a qui trouvent que la neige, ça veut dire qu’il fait beau...

" Toute l'année tu sera comme était ta baba." C'est comme si on était au Nouvel An. Cette tradition est très ancienne, depuis l’époque des Romains qui fêtaient le Nouvel An le 1^-er mars. Peut-être c’est même préchrétienne.

Vineri. Baba a cincea, baba mea. Nu este timp frumos, ninge, o zi urîtă şi umedă, nici nu pot să ies la o mica plimbare. Tot anul voi fi aşa: urîtă şi rea. Sau, poate nu tocmai. Sînt unii care consideră că o zi cu ninsoare ar fi o zi frumoasă.

Chestia asta cu “vei fi tot anul cum ţi-e baba” sună de pare c-am fi la Anul Nou. Se spune că este o credinţă foarte veche, poate chiar precreşină. Oricum, romanii aveau Anul Nou la 1 Martie.

Poésie

Le 4 mars 2010

Jeudi. Une journée un peu ensoleillé, un peu sans soleil, mais plutôt une belle journée. Je suis allée à la poste envoyer des “mărţişors”, en rentrant, je suis entrée au dispensaire pour les ordonnances. Là, on ne peut jamais espérer qu’on sort l’affaire résolue, et vraiment je dois y passer une deuxième fois, mais ça va... Ensuite je dois aller à la pharmacie mais j’ai encore des médicaments, car le dernier mois il m’a fallu un mois entier pour avoir tout ce qu’il me fallait. C’est la crise! Donc, j’irai vers le soir ou un autre jour...

J’ai encore une anciènne collègue de fac qui écrit des poésies, Felicia Gicovan. Elle a publié deux livres jusqu’à présent: un, en collaboration, un, autre toute seule et elle est en train de préparer le troisième. Je lui ai demandé de m’en envoyer une et la voilà...J’aimerais la mettre en français, mais c’est trop difficile...

Joi.O zi cu soare, dar şi cu nori, mai degrabă o zi frumoasă. M-am dus pînă la poştă să trimit nişte mărţişoare, la întoarcere, am intrat pe la dispensar să-mi iau reţetele. Aici însă, nu poţi spera să rezolvi dintr-o dată şi într-adevăr trebuie să mai merg odată, dar nu-i nimica...Apoi, urmează să trec pe la farmacie, dar nu mă grăbesc, mai am medicamente, cele de pe luna trecută abia de curînd le-am primit în totalitate. E criză!

Mai am o fostă colega de facultate care scrie poezii,, Felicia Gicovan. Pînă acuma, ea a publicat două cărţi: una în colaborare, una singură, iar a treia este în lucru. Frumooos!!! Am rugat-o să-mi trimită şi mie una. Iată o poezie de-a Ligiei:

Rugă în monorimă

   

     de Ligia Gicovan

La început presupus,

Dorit, visat, spus

Dar prea sus, prea sus.

Atunci Tatăl te-a adus,

Pentru mine ca uns,

Ca legămînt între Jos şi Sus

Şi ca fiu supus

Pentru mine ai murit, Iisus.

Nature hostile

Le 3 mars 2010

Mercredi. Ces derniers jours je n’ai plus regardé les infos et j’apprends à peine maintenant, par le message d’une bonne amie, Lyliane, des tempêtes et des dégâts provoqués par la nature, en France, sur la côte de l’Atlantique: “maintenant la France, côté Atlantique avec la tempête  qui a rompu les digues , pour l'instant 45 morts , il reste encore des maisons à contrôler. Les ostréiculteurs ont perdu leur outil de travail, déjà que ces derniers mois il y a eu des problèmes de parasites et autres, c'est dramatique, une vie de travail anéantie par l'eau et la boue. Le président a promis des aides, il dit toujours que les caisses sont vides, comment va t-il faire, c'est de l'argent virtuel ?”

 Je suis toujours impressionnée de voir comment les gens peuvent se retrouver sans rien après une vie de travail, mais ce dernier temps on voit toute sorte d’évenements comme ça, partout dans le monde.

Il ya eu recement le “Le tremblement de terre de 2010 en Haïti est un tremblement de terre d’une magnitude de 7,0 à 7,3³ survenu le 12 janvier 2010 à 16 heures 53 minutes,heure locale (Wikipedia ) et aussi ” 27 fevrier: un séisme de magnitude 8,8 touche le Chili, près de ConceptiÓn et tue 700 personnes, provoquant un tsunami de faible ampleur dans le Pacifique” (Wikipédia ainsi que tous les journaux et les tV du monde). 

Pour ceux qui sont morts, n’en parlons plus...La vie  est si précieuse!

Je ne veux pas croire que cela nous arrive seulement à présent, je pense que c’est depuis toujours, mais avant, il n’y avait pas des moyens de communication si performants, on ne le savait pas, ou on ne le savait pas si vite. De nos jours les infos se produisent presque instantanément et comme ça nous participons en direct à toute sorte de malheurs qui arrivent aux gens dans le monde entier...

“Mais le mieux nous voila fin février et plus de neige,

juste un peu où le chasse neige avait fait de gros tas, la température est plus douce, nous avons entre 7 et 9 degrés le jour, heureusement car la neige était

là depuis Noël,  on ne se souviens plus d’avoir eu autant de neige que cette année”, m’écrivait tout à l’heure, mon ami André Gerardy de Belgique.

Et Lyliane encore:

“Mon ami (paysan à la retraite)  qui note tout , a relevé 150 litres d'eau pour le mois de février, certaines années, il n'y avait même pas 5 litres”.

Miercuri. Nu m-am mai uitat la ştiri în ultimele zile şi abia acum aflu dintr-un mesaj al unei bune prietene, Lyliane, despre furtunile şi stricăciunile pe care le-a provocat natura în Franţa, pe coasta Atlanticului: “acum a fost rîndul Franţei, înspre Atlantic unde, cu furtuna care a rupt digurile, au murit 45 de oameni şi încă nu au fost cercetate toate casele lovite. Crescătorii de stridii au rămas fără obiectul muncii, ei, care deja avuseseră recent probleme cu paraziţi şi altele. Este dramatic să vezi redusă la zero de apă şi noroi munca de o viaţă a unor oameni. Preşedintele a promis ajutoare şi chiar mă întreb de unde, fiindcă în ultima vreme ne-a tot spus despre visteria goală, poate este vorba despre bani virtuali.”

Eu sînt întotdeauna impresionată cînd văd oameni care se trezesc dintr-odată fără munca lor de o viaţă, dar în ultima vreme asistăm mereu la tot felul de evenimente de acest fel, peste tot în lume.

Recent a avut loc “Cutremurul de pămînt din Haiti, care e un cutremur de magnitudinea 7,0 la 7,3, survenit pe 12 ianuarie la orele 16⁵³ , ora locală” (Wikipedia) şi de asemenea: “27 februarie: un seism de magnitudinea 8,8 atinge Chile, în apropiere de Conceptión şi omoară 700 de oameni, provocînd un tsunami de amploare mică în Pacific”(Wikipedia şi toate ziarele şi televiziunile din lume)

Despre morţi nu mai vorbesc, viaţa fiecărui om este atît de preţioasă!

Nu pot să cred că astfel de evenimente se întîmplă    doar acum, mereu s-au întîmplat, dar mai demult nu existau mijloace de comunicare atît de performante şi nu se aflau sau nu atît de repede. În zilele noastre, informaţia se produce aproape instantaneu şi în felul acesta participăm în direct la tot felul de nenorociri care li se-ntîmplă oamenilor din lumea întreagă.

“ Dar cel mai bine e că ne găsim la sfîşitul lui februarie şi nu mai este zăpadă, doar un pic, acolo unde utilajele au făcut grămezi mari, temperatura e mai blîndă, avem între 7 ş 9 grade ziua, din fericire, căci zăpada era de la Crăciun. Nu-mi amintesc să mai fi fost pe la noi atîta zăpadă ca în acest an” spunea André, un prieten al nostru din Belgia.

Din nou Lyliane: “Un prieten de-al meu, agricultor, care îşi notează tot, ne-a dezvăluit că în februarie din acest an au fost 150 l de apă/m², iar în alţi ani abia dacă au fost 5 litri.”

Iată,a fost vorba despre vreme şi capriciile sale din acest an.


(photos: André Gérardy )