Le 16 avril 2017
Dimanche. Pâques. Il est
tôt, je n'ai pas de sommeil. La famille vient de rentrer de la messe de
Ressurection et tous dorment déjà. Je me rappelle toute sorte d'histoires du
passé, le temps passe tellement vite !
Mes souvenirs sont au sujet
des préparatifs de fête qu'on fait dans la cuisine pendant cette période, ça
parce que je dois mettre la table dans quelques heures.
„Silvia est un vrai cordon
bleu quand elle se trouve dans sa cuisine, mais cette fois elle n'a pas des légumes
pour une salade qui devrait accompagner le rôti d'agneau, une salade verte de
laitue ce serait idéale, mais elle n'en a pas. Des cornichons en saumure
peut-être...
Ah ! Son mari est si
bête parfois ! Un jour, il lui racontait comme son amante, une veuve un
peu plus jeune et plus...chaude, mais qui bougeait dans la cuisine comme une
vache, il lui racontait donc, comme celle-là était bonne à rien, et il se
demandait même qu'est-ce qu'il l'avait pris quand il était tombé amoureux de
cette créature. Pourtant elle avait certaines habiletés, comme par exemple la
préparation des tisanes et des confitures. Il allait chez elle pour prendre
ensemble une tisane. Ha ! Il n’en buvait jamais le
soir !!!
Silvia a l'impression d'un
déjà-vu. Son père à elle, Stéphane, avait l'habitude d'aller „visiter” une
famille de femmes, dans le voisinage, femmes qui vivaient avec les hommes de n'importe
qui. On les appelait Les Choux. Un soir en rentrant: les Choux avaient des
cornichons si bons qu'on pouvait les manger avec les levres !
Il avait trop vieilli, le
pauvre con, qu'il trouve bons des cornichons mous comme la merde! Les nôtres
sont croquants et vraiment bons...se disait sa fille cadette.”
Duminică. Paști. Este tîrziu. Nu am somn. Familia tocmai s-a
întors de la slujba de Înviere și toți dorm deja. Eu îmi amintesc tot felul de
istorii din trecut, timpul trece atît de repede!
Amintirile mele sînt pe tema
pregătirilor de Paști din bucătărie din această perioadă, nu de alta, dar
trebuie să pun masa peste cîteva ore.
„Silvia este o bucătăreasă
de talent, șefă în bucătăria sa. De data asta, nu are legume pentru o salată
care să însoțească friptura de miel. O salată verde ar fi ideală, dar nu are.
Niște castraveciori în saramură poate...
Ah! Soțul ei este atît de
prost cîteodată! Într-o zi, îi povestea el cum amanta sa, o văduvă un pic mai
tînără și mai... fierbinte, îi povestea deci cum asta se mișcă prin bucătărie
ca o vacă, nu-i bună de nimic, se și întreba cum dracu’ a ajuns să se-ncurce cu
una ca ea. Totuși, zicea el, are unele abilități: face bine ceai și dulceață. Mergea la ea ca să bea împreună un ceai, colea
mai spre seară. Ha! Ăsta nu bea ceai niciodată seara!!!
Ascultîndu-l, Silvia are așa
o impresie de déjà-vu : tatăl său, Stéphane, avea obiceiul să meargă în „vizită”, prin vecini, la niște femei care
trăiau cu fitecine. Lumea le zicea Vărzare. Într-o seară, întorcîndu-se el
acasă: așa de buni castraveți murați au astea a lii Vărzari, să-i mînci cu
buzele!
A îmbătrînit de-a binelea,
amărîtul dracului, gîndea fiică-sa cea mică, păi castraveții ăia erau moi, iar
el îmi spune mie că-s buni! Castraveți de căcat! Ai noștri chiar sînt buni,
tari și crocanți, nu ăia de-i mînci cu buzele!!!” (photo: Dan-Martin)
:( cam trista postarea!
RépondreSupprimerNu-i veselă, într-adevăr. La vîrsta mea, încerc să-mi explic niște lucruri, privind în urmă cu oarecare obiectivitate...
SupprimerAm si eu in familie sau, mai bine zis, am avut...un astfel de ,,model", dar cu mai putina lauda si mai multa violenta in program.
RépondreSupprimerEu cred că fiecare familie are problemele sale care nu se pot ascunde de ochii lumii. Povestea mea este o...combinație. Sărbători frumoase în continuare, dragă Laura,
Supprimertriste amintiri ţi-au revenit în prezent - poate unde nu poţi să dormi şi gândindu-te la următorii paşi ce urmează să-i faci pentru pregătirea mesei...
RépondreSupprimerîţi doresc multă, multă sănătate !
Paşte fericit !
Da, niște amintiri nu prea vesele, dar nici foarte triste. Mulțumesc pentru comment și pentru urări. Sărbători fericite în continuare!
SupprimerCred ca fiecare sarbatoare are si o fateta mai putin placuta! Si eu îmi amintesc uneori întamplari care nu au fost foarte placute dar care au fost legate de ele.
RépondreSupprimerAi dreptate! La varsta noastra cautam explicatii ...
Sarbatori frumoase în continuare, draga mea! <3
Dacă ești prea obosită, nu poți dormi și atunci ai timp să te gîndești la tot felul de lucruri. Și te întrebi, cum se poate una ca asta?
SupprimerBine. Mai este a treia zi de Paști, să nu ratăm să fim fericite. O zi faină, dragă Ella!
Nu stiu daca e de ras sau de plans ... Cum ai asociat tu salata verde cu castravetii murati si cum au iesit amintirile le suprafata. Ciudat functioneaza mintea omului cand are insomnii. Bine ca a trecut si masa de Paste si cea din lunea Pastelui. Eu rasuflu usurata ca n-am spart nimic si n-am pierdut nici un tacam, cum am mai patit in alti ani :) Noapte buna, Marta ! O saptamana cat mai luminoasa, la propriu si la figurat !
RépondreSupprimerOOO! Ce tîrziu descopăr commentariul tău! Mulțumesc și scuze! Cînd nu ai somn pentru că ești prea obosită ar fi bine să te gîndești la ceva plăcut, știu. Gîndurile mele mergeau spre amintiri mai triste, nu știu de ce. Oricum, îți mulțumesc mult că ai trecut pe aici și ai lăsat o urmă.
SupprimerHristos a-nviat!
RépondreSupprimerEste 28 august. Abia acum descopăr comentariul tău. Mulțumesc muuult!
Supprimer