Luni. Mama ar fi împlinit 97 ani.
„Tot ceea ce sînt sau sper să devin îi datorez îngerului care a fost mama”.(Abraham Lincoln)
Acasă, vineri 3 martie, sub viță, lîngă trotuar ghioceii abia înfloriseră. Tata îi pusese acolo, iar mama îl chema să-i vadă îndată ce înfloreau.
Mereu ma gandesc la persoanele dragi, disparute, ca ne vegheaza pentru a ne fi bine...
RépondreSupprimerZile frumoase, draga Marta! O primavara minunata sa ai!
La fel îți doresc și ție, o primăvară plină de flori și de iubire, Suzana,
SupprimerSigur vede ghioceii de acolo de unde e acum ...
RépondreSupprimerNe place mult să credem așa, mulțumesc din suflet, Cristina,
SupprimerGhioceii au ramas ... Vesnica amintire ...
RépondreSupprimerGhioceii sînt atît de gingași, dar văd că rezistă fără multe îngrijiri. Merci că treci pe aici, Dani,
SupprimerDumnezeu sa o odihneasca in pace!
RépondreSupprimerMulțumesc din suflet, o primăvară plină de flori în grădina ta,
SupprimerDe acolo unde este, sufletul mamei tale se va bucura de ghioceii ei în fiecare primăvară - sunt sigură !
RépondreSupprimerDumnezeu s-o odihnească !
Cred asta cu tărie. Mulțumesc prietena-japoneză, numai bine,
Supprimer:(
RépondreSupprimerMerci Laura că ai trecut la la mine. Zile însorite îți urez,
SupprimerPentru mine este un subiect extreme de sensibil. Mamele plecate vegheaza asupra copiilor.
RépondreSupprimerDumnezeu sa o odihneasca pe mama ta!
Mulțumesc Ella. S-o odihnească Dumnezeu! Îți urez o săptămînă minunată!
Supprimer