Dimanche. Si on vit depuis toujours à la campagne on parle comme les gens de là-bas, c'est une chose normale. Une femme qui parle de son mari l'appelle „le mien" en se détachant un peu de lui, en prennant un peu de distance, étant plus objective.
Elle dit „le mien" ne mange jamais de la soupe, ou „le mien" ne s'occupe plus de moi, il regarde les autres femmes...Et le sujet peut se dérouler de suite.
Duminică. Dacă trăiești dintotdeauna la țară, vorbești ca oamenii de acolo, e normal. O femeie care vorbește despre bărbatul său il numește „al meu” detașînduse puțin de el, luînd un pic de distanță, fiind mai obiectivă.
Ea zice „al meu” nu mănîncă supă sau „al meu” nu se mai ocupă de mine, se uită după altele. Și...subiectul poate continua.
Marta draga esti grozava! Am ras cu lacrimi! 😅
RépondreSupprimerStii ca expresia asta de 'al meu' este folosita în lumea mare si nu numai la tara? Desigur ca atunci cand spun 'al meu' ma refer la sot!
Duminica placuta!
Aveam un coleg de facultate, Sandu Jurcan, care era un actor desăvîrșit. Era chiar mai mult de atît: el interpreta texte compuse pe loc imitînd vorbirea unora despre...„a' meu" m-a bătut de mi-a sunat apa-n cap...provocînd rîsul cursanților în pauze.
SupprimerNumai bine , Ella,