vineri, 27 februarie 2015

Le 1999-e post

Le 27 fevrier 2015


Vendredi. C’est mon post numéro 1999. Le 30 janvier le journal a eu 5 ans. Je vais continuer, même si des moments d'hésitation me viennent de temps en temps.

Depuis quelque temps je n’avais plus envie d’écrire mon journal, par chance mon amie Lyliane m'encourage:

«    Ton blog sans nouvelle, signifie "je garde Elisa" chose que tu confirmes....
J'espère que tu n'es pas trop épuisée et que tu vas reprendre ton rythme habituel
de retraitée!!! «    

Le 23 elle m’écrivait aussi : » J'ai passé le week end dernier, avec Annie chez Madeleine dans le Gard où on annonçait des pluies diluviennes, il n'en a rien été, malgré quelques averses.
   J'ai repris moi aussi mon rythme sauf que jeudi , j'ai passé la journée sur le fauteuil à dormir, sans rien manger!!!
   Depuis, cela va mieux.  »

Le Gard. Dois-je me vanter avec la traversée par le haut du célèbre Pont, non par l’aqueduc. Pour regarder en bas je me suis allongée et d'autres gens avaient passé au dessus de moi.

La traduction, plus tard...

Vineri. Este postarea numărul 1999, iar în 30 ianuarie blogul meu a împlinit 5 ani. Voi continua chiar dacă am avut momente de ezitare uneori. 
De un timp încoace nu am mai avut chef să-mi scriu jurnalul, noroc cu prietena mea Lyliane:
«    Blogul tău fără vești înseamnă "am grijă de Elisa", ceea ce tu confirmi... Sper că nu ești prea epuizată și că îți vei relua ritmul obișnuit de pensionară!!! «  

Pe 23 ea îmi scria deasemenea : » J'ai Am petrecut week-end-ul trecut, cu Annie la Madeleine în Gard unde se anunțau ploi diluviene ,n-a fost nimic, doar cîteva averse.
   Mi-am reluat ritmul și eu, numai că joi, mi-am petrecut ziua în fotoliu dormind, fără să mănînc nimic!!!
   De atunci sînt mai bine  »
Gard. Ce să vă spun, să mă laud și eu că am trecut pe celebrul Pod, chiar pe sus și nu prin viaduct. Ca să privesc în jos, a trebuit totuși să mă alungesc, ceilalți au pășit peste mine.

Fini. C'est ce "foundal texte" que je n'aime pas, je ne le veux pas, mais je ne peux pas m'en débarasser!!!  


Photo: Pont du Gard source: internet






8 comentarii:

  1. Daca esti obosita, e normal sa raresti ritmul postarilor. Cred ca e o depresie generala in materie de bloguri ... Si eu devin tot mai lenesa ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Credeam că mi se întîmplă doar mie. Mulțumesc mult pentru încurajare.

      Ștergere
  2. Și eu am perioade de hărnicie și perioade de delăsare. Ca-n viață...
    Așa că nu-ți face griji, Marta. Important este, cred, să nu-l abandonezi de tot.
    Eu, uneori, când intru pe câte un blog părăsit, am o senzație de ușoară tristețe...

    Podul e impresionant! Când ai fost acolo?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Voi continua, dar sper să-mi placă, nu așa ca în ultima vreme...

      Am fost în Provence, unde, între altele am vizitat și Pont du Gard, în urmă cu mai bine de 20 de ani. De atunci am mai fost dar nu am avut timp de vizite la diverse obiective cunoscute...

      Ștergere
  3. Prietena ta locuiește tot în Provența, nu-i așa? Ai fost la ea mai recent decît anii '90...Dar nu la Pont du Gard. Daa...A1

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Excursia aceea a fost una deosebită: autocar de ultimă generație, cu bar, cu telefon...Ghid și program foarte precis. A fost ceva de vis!
      Eu însă mă lăudam cu traversarea apeductului, pe sus de tot, fără balustradă, pe un spațiu îngust, doi oameni nu trec unul pe lîngă celălală fără să se atingă, fără să se țină unul de altul...

      Ștergere
  4. Ton amie Lyliane de Provence est toujours très attentive!

    RăspundețiȘtergere