Le 7
mars 2014
Vendredi.
Pendant cette nuit il y a eu des gens chez les voisins. D’habitude nous ne les entendons
pas, mais cette fois, on s’est couché la fenêtre ouverte, la fenêtre extérieure.
Il ne faisait pas froid et les géraniums aiment, me disais-je. Alors, après 3 heures
nous nous sommes reveillés
du tout. Il y avait des hommes qu’on entendait, même
la voix du Théophile. J’ai fermé la fenêtre, mais en vain, on ne s’endormit
plus. Enfin, après 8 ou 9 heures les cloches de l’église nous annonçaient que
quelqu’un est parti. C’était Théophile et la voix qu’on avait entendu, c’était
celle de son frère Ilarie.
Vineri.
În această noapte, era lume sus, la vecini. De obicei nu-i auzim, dar de data
asta ne-am culcat cu ferestra deschisă, fereastra exterioară. Nu era frig şi
muşcatelor le place, îmi ziceam eu. După ora trei ne-am trezit de-a binelea. Erau
bărbaţi, chiar şi vocea lui Teofil o auzeam. Am închis fereastra, dar degeaba,
n-am mai putut dormi. Pe la 800 sau 900, clopotele ne
anunţau că cineva s-a dus la cele veşnice. Era Teofil, iar vocea pe care o auzisem, era de fapt a fratelui
său, Ilarie.
Tot eu sînt. Ana. Trebuie să te mulţumeşti cu acest anonimat...Toate bune de 8 Martie!A1
RăspundețiȘtergereUnii şi-au făcut un blog pentru a putea posta comentarii. Un blog, aşa, de formă...
Ștergere