joi, 5 februarie 2009

Dependenţă


5 februarie 2009
Trebuia neapărat să meargă acasă la fiecare sfîrşit de săptamîna, să dea la spălat hainele, să-şi facă baia generală. Mama ei se ocupa de tot: îi spăla rufele, călca, împăturea, împacheta, aşeza în valiză în timp ce îi explica fiicei, ce trebuie să poarte, în timp ce-i spunea ce să îmbrace în fiecare zi în săptămîna care urma, îi pregătea apa de baie şi îi spunea cum să se spele, răspunzînd cu răbdare la întrebări de genul: cum ştiu cînd pielea este curată? La urma o trimitea la un centru de înfrumusetare de unde se întorcea complet aranjată. Pentru ca toate să se desfăşoare după tradiţia familiei, rămînea ca duminică dimineaţă să meargă cu toţii la biserică, d-na B era fiică şi nepoată de preoţi, numai că în acele vremuri era mult prea riscant să afişezi originea aceasta nesănătoasă, iar d-l B, suferise deja nişte represalii din cauză că nu s-a înscris în partidul unic. Prin urmare, familia petrecea duminica dimineaţa acasă, discutînd despre toate acele lucruri din care se compunea viaţa întregii familii şi, mai ales despre colegele de cameră, îndrumătorul de grupă şi profesorii la care urma să avem primele examene, despre colegi ( mult prea puţini de genul masculin ), pe care d-l şi d-na B începeau să-i cunoască şi recunoască din prezentarea săptămînală a fiicei lor, aşa încît nouă, colegelor ei de cameră ajunseseră să ne cunoască pînă şi preferinţele culinare. De la un timp, fiecare primea la întoarcerea de duminică seara, cîte o surpriză gastronomică, special concepută de d-na B. Lucrurile au mers cam in ritmul acesta pînă în semestrul al doilea…
Trebuie să mă opresc, pentru că am ceva urgent de făcut în bucătărie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu