miercuri, 4 februarie 2009

Amintire


4 februarie 2009

Contesa Cireşi Amare Prima era o persoană mai mult interesantă decît frumoasă, apetisantă, cu un anume şarm care venea din interior şi cucerea pe toată lumea, răspîndind voioşie. Avea părul subţire şi moale, care îi dădea mult de lucru să-l aranjeze ca să arate îngrijit. Faţa ei rotundă şi uşor pistruiată era luminoasă şi iradia încredere. Volubilă şi precisă, vorbea ca din carte.Tot ce avea de spus, şi avea multe, era bine documentat, pentru că tatăl ei, dl B…., a fost mereu alături de ea, la teme, de-a lungul şcolarităţii şi niciodată nu şi-a permis să meargă în clasă fără a stăpîni absolut tot ceea ce era scris în manual, chiar şi în subsolul paginii, fără a citi absolut toată biografia recomandată de profesori ori acuma trebuia să-şi aleagă cu grijă priorităţile lăsînd pentru mai tîrziu, plăcerea de a citi pe îndelete, dar nu era chiar atît de simplu… Copil unic, a fost mereu scutită de cele mai mărunte treburi ca să aibă timp de învăţat, nu ştia nici să-şi spele batistele sau ciorapii. La început nu mi-am dat seama, era doar una dintre noi: mergea la cursuri, la bibliotecă, se neliniştea cînd nu reuşea să se pregătească pentru a doua zi pentru toate seminariile, ca noi toate de altfel şi credeam că dorinţa ei de perfecţiune era un ideal spre care năzuia, o aspiraţie…De unde! Începeam să pricepem că ceea ce ne spunea ea despre vremuri din liceu, nu era o figura de stil: chiar aşa s-a întîmplat: a fost eleva model, care nu putea fi prinsă cu lecţia neştiută perfect.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu