Grippe

Le 16 mars 2015

Lundi.

Je vais mieux après ce week-end de cochemar. J’ai été très, très malade: grippe, fièvre, toux, tout sorte de douleurs partout, comme des flèches...Enfin, je vais mieux. Bien sûr, tout ça a commencé de Liviu rentré de l’école avec un virus qui le tracassait depuis jeudi. La doctoresse lui a dit de rester tranquille, en congé, et de prendre des médicaments, le lendemain on a ajouté des antibiotiques...Le même jour, c’est moi qui commençais, en quelques heures, j’étais à terre.

Luni. Sînt mai bine după accest week-end de coșmar. Am fost foarte, foarte bolnavă: gripă, febră, tuse, dureri peste tot ca niște săgeți...În sfîrșit, sînt mai bine. Bine-nțeles că totul a început de la Liviu, care a adus un virus de la școală și nu se simțea bine încă de joi. Doctorița i-a spus să stea acasă și i-a prescris niște medicamente, a doua zi, a adăugat și antibiotice...În aceeași zi, adică vineri, începeam și eu, în cîteva ore eram la pămînt.

  

Petits sacs crochetés

Le 10 mars 2015    

Mardi. Ce mois de mars, entre autres, j'ai confectionné de petits sacs crochetés. Au début, je ne savais pas comment les faire et je n'avais pas la patience de chercher un modèle. Maintenant, ils sont vraiment réussis. Et d'où cette brusque occupation? J'ai besoin d'un plus facile accès au téléphone portable quand je suis en ville et je n'ai pas envie d'aller partout avec Liviu. Il n'a pas les mêmes intérêts que moi quand on est dans de grands magasins, par exemple.
Ainsi, la dernière fois, j'ai oublié mon téléphone sur le comptoir d'une vendeuse qui en avait un semblable au mien, même la sonnerie...Plus tard, Liviu m'avait appelé pour demander si j'étais prête pour le départ et il s'est rendu compte qui était la dame qui lui répondait et de quoi il s'agissait. Enfin, tout a bien fini. 

Chaque fois, je me disais que le portable ne doit pas se  trouver dans le sac-à-main parmi tant d'autres objets et qui rend difficile la tentative de le trouver rapidement quand on en a besoin. C'est une première raison. Et en plus, dans cette période, j'aime crocheter...

Marți. În această lună martie, între altele, am făcut niște săculeți croșetați. La început am cam bîjbîit, nu am avut răbdare să caut un model. Acum sînt deja chiar reușiți. De unde această bruscă preocupare? Am mereu nevoie să ajung mai ușor la telefonul mobil cînd sîntem și noi în oraș și nu mergem împreună la cumpărături. Liviu nu are aceleași interese prin marile magazine, de exemplu.
Astfel că ultima oară, mi-am uitat telefonul pe tejgheaua unei vînzătoare. Ea avea unul asemănător, chiar și soneria era aceeași. Mai tîrziu, cînd Liviu m-a sunat să întrebe dacă putem pleca, cum altcineva a răspuns, și-a dat seama pe dată cine era și ce s-a întîmplat. În fine, totul s-a terminat cu bine.

De fiecare dată constatam că mobilul nu trebuie să se afle în poșetă printre atîtea lucruri care fac imposibilă găsirea atunci cînd ai nevoie rapid.
Iată motivul numărul unu.
Și, în plus, tocmai în această perioadă îmi place să croșetez. 

 

Et pourtant, le printemps arrive

Le 4 mars 2015

Mercredi.Pendant la nuit il a fait -9 ou 10 degrés. Et pourtant, le printemps arrive.

Jeudi. Ma "baba" a été laide: temps gris, neige vers le soir, froid pendant la nuit.

Vendredi. C'est l'anniversaire de maman. Elle aurait eu 95 ans. Une fois, quand j'avais 12 ans peut-etre, nous l'avons provoquée à un concours: qui est la plus rapide? Nous avons fait tous les efforts du monde, moi et ma soeur, mais maman nous a laissé beaucoup derrière elle et la distance était de plus en plus importante. J'ai eu un sentiment phisique d'impuissance, une douleur comme une flèche et stop, elle s'est arreté. Maman s'est arreté. Et c'est tout. On ne s'attendait pas à cela. Je ne peux pas oublier la surprise qu'on a eu. Comment elle a courru si vite, elle qui ne réussissait jamais nous rattrapper pour nous appliquer une correction avec sa petite verge! Comment?

   
Autrement, aujourd'hui, mauvais temps, neige et vent, toute la journée.

Miercuri. În timpul nopții au fost -9 sau 10 grade C. Și totuși, primăvara vine.

Joi. Baba mea a fos urîtă: timp mohorît, ninsoare către seară, frig noaptea.

Vineri. Este ziua mamei. Ar fi împlinit 95 de ani. Odată, pe cînd eu aveam vreo 12 ani, am provocat-o la un concurs: cine aleargă mai iute? Noi, eu și sora mea, am făcut toate eforturile din lume, dar mama ne-a lăsat mult în urma ei și distanța se făcea din ce în ce mai mare. Am avut atunci un sentiment fizic de neputință, o durere ca o săgeată și stop, s-a oprit. Mama s-a oprit. Și atît. La asta nu ne-am așteptat! Nu pot să uit ce surpriză am avut! Cum a alergat atît de repede, ea, care nu ne prindea niciodată atunci cînd voia să ne bată cu nuielușa pentru cîte o prostioară! Cum?

Altfel, a fost timp urît, ninsoare și vînt, toată ziua.

   

Neige, pluie et soleil

Le 4 mars 2015

Mercredi. Temps capricieux. Neige, pluie et soleil pendant la même journée. Depuis deux jours, je vis dans une somnolence permanente, surtout pendant la journée. Je

n'ai pas bu du café peut-être...Pourtant j'ai crocheté quelque chose pour me faire un cadeau de mars...

Miercuri. Timp capricios. Ninsoare, ploaie și soare

în aceeași zi. Ieri, azi, o duc într-o somnolență permanentă, mai ales în timpul zilei. Nu am mai băut cafea poate...Am croșetat ceva totuși, să-mi fac un cadou de martie...

  

Mars

Le 4 mars 2015

Mercredi. C’est minuit passé. Trois jours déjà du mois de mars qui est arrivé d’un coup, par du beau temps, ce qui restait des derniers jours du fevrier. Maintenant, il neige, la neige des agneaux, comme on dit, en roumain.

Soleil, pluie, vent, neige, premiers perce-neige, « mărțișors », les journées de « baba »,

le printemps arrive

Miercuri. Este trecut de miezul nopții. Trei zile s-au dus deja din luna martie, care a sosit cu timp frumos, niște rămășițe de timp însorit din februarie. Acum ninge, zăpada mieilor, cum se spne în română.

Soare, ploaie, vînt, zăpadă, mărțișoare, astea-s zilele babelor, primăvara chiar sosește.

(la bele photo des perce-neige en verre ne m'appartient pas. C'est quelque part sur internet)

   

Perdue et retrouvée

Le 28 fevrier 2015

Samedi. Avanthier, une des princesses a été trouvée sur facebook, ça a rendu la soirée plus spéciale, nous avons été enchantées toutes, au moins moi, Aurica, Lici. Fana, Ica Radu, Rodica et la professoressa Ana n’ont pas des réactions, elles y entrent rarement.

Et pourtant la communication est si rapide ici...

Sîmbătă. Alaltăieri, una dintre prințese a fost găsită pe facebook, acest lucru a transformat seara în ceva mai special, toate am fost încîntate, cel puțin eu, Aurica, Lici. Celelalte, Fana, Ica Radu, Rodica, professoressa Ana, nu au avut reacții, ele intră mai rar pe acolo.

Și totuși comunicația e mult mai rapidă...

Le 1999-e post

Le 27 fevrier 2015

Vendredi. C’est mon post numéro 1999. Le 30 janvier le journal a eu 5 ans. Je vais continuer, même si des moments d'hésitation me viennent de temps en temps.

Depuis quelque temps je n’avais plus envie d’écrire mon journal, par chance mon amie Lyliane m'encourage:

«    Ton blog sans nouvelle, signifie "je garde Elisa" chose que tu confirmes....

J'espère que tu n'es pas trop épuisée et que tu vas reprendre ton rythme habituel

de retraitée!!! «    

Le 23 elle m’écrivait aussi : » J'ai passé le week end dernier, avec Annie chez Madeleine dans le Gard où on annonçait des pluies diluviennes, il n'en a rien été, malgré quelques averses.

   J'ai repris moi aussi mon rythme sauf que jeudi , j'ai passé la journée sur le fauteuil à dormir, sans rien manger!!!

   Depuis, cela va mieux.  »

Le Gard. Dois-je me vanter avec la traversée par le haut du célèbre Pont, non par l’aqueduc. Pour regarder en bas je me suis allongée et d'autres gens avaient passé au dessus de moi.

La traduction, plus tard...

Vineri. Este postarea numărul 1999, iar în 30 ianuarie blogul meu a împlinit 5 ani. Voi continua chiar dacă am avut momente de ezitare uneori. 
De un timp încoace nu am mai avut chef să-mi scriu jurnalul, noroc cu prietena mea Lyliane:

«    Blogul tău fără vești înseamnă "am grijă de Elisa", ceea ce tu confirmi... Sper că nu ești prea epuizată și că îți vei relua ritmul obișnuit de pensionară!!! «  

Pe 23 ea îmi scria deasemenea : » J'ai Am petrecut week-end-ul trecut, cu Annie la Madeleine în Gard unde se anunțau ploi diluviene ,n-a fost nimic, doar cîteva averse.

   Mi-am reluat ritmul și eu, numai că joi, mi-am petrecut ziua în fotoliu dormind, fără să mănînc nimic!!!

   De atunci sînt mai bine  »
Gard. Ce să vă spun, să mă laud și eu că am trecut pe celebrul Pod, chiar pe sus și nu prin viaduct. Ca să privesc în jos, a trebuit totuși să mă alungesc, ceilalți au pășit peste mine.

Fini. C'est ce "foundal texte" que je n'aime pas, je ne le veux pas, mais je ne peux pas m'en débarasser!!!  

Photo: Pont du Gard source: internet