26 janvier 2020
Dimanche. J'ai encore des lecteurs qui préfèrent le texte en français. Je vais reprendre cette habitude...
Maintenant,je suis en train de lire Henri James, un écrivain que je connaissais vaguement, un Américain qui a vecu presque toute sa vie en Europe, nottement en Angleterre. J'ai acheté quelques)uns de ses livres traduits en roumain:
Washington Square
Un culpu autentic( Un couple authentique-recits)
Aripile porumbiței vol. 1/2(Les ailes de la colombe)
Quelqu'un faisait une comparaison Henry James-Jeane Austain, mais je trouve qu'elle est meilleure. Beaucoup plus!
Duminică. Am încă cititori în franceză, voi relua acest obicei...
Acum, citesc Henry James, un scriitor despre care aveam vagi cunoștințe, un american care a trăit mai mult în Europa, în Anglia, mai ales. Am cumpărat cîteva din cărțile sale traduse în română:
Washington Square
Un cuplu autentic-nuvele și povestiri
Aripile porumbiței,vol. 1 și 2.
Undeva, Henry James este comparat oarecum cu Jane Austin, dar, după mine, nu încape nici o comparație. Jane Austin este mai bună. Cu mult!
20.01 2020
Luni. O iarnă blîndă și uscată. Asta e! În decembrie, înainte de sărbători,am avut niște tentative de curățenie prin casă neîncununate de succes, doar pe ici colo, în bucătărie, de exemplu mi-a rămas vitrina cu pahare nelustruită, dar anul s-a terminat oricum...De sărbători, copiii s-au simțit ca acasă, sper. Cei care vin de obicei. Mîncare de Crăciun: sarmale, friptură, cozonaci...
În ianuarie, mi-am continuat preocupările pentru goblen: îmi cumpărasem în toamnă unul din categoria „după mari pictori” și nu am aflat nici acum ceva precis în legătură cu artistul care a gîndit/pictat tabloul, presupun că este un ceh și ceea ce e important e costumul. Mie îmi place tabloul în sine și atmosfera...Dar e mult de lucru, poate reușesc să-l termin, dar tot așa de bine s-ar putea să nu-l văd terminat...
11 décembre 2019
Mercredi. Je suis encore vivante, seulement que je ne peux pas m'endormir la nuit. J'ai du travail dans la maison, bien entendu, mais je ferais du bruit et je dérangerais ceux qui viennent de dormir!!! Alors rester dans le lit, dans le noir, les yeux largement ouverts, c'est quelque chose au moins exaspérant.
Quoi faire? Mais écrire mon journal. Et me voilà!
Qu'est-ce que je fais autrement, comment je passe mes journées, eh bien, il y a du travail dans la maison. D'abord, mon gobelin, j'avance peu chaque jour, mais j'avance. Ensuite il y a la cuisine: mon cher mari aime manger. Aujourd'hui, par exemple j'ai préparé des haricots verts de ceux que j'ai mis en pot pour l'hiver. Je passe encore plus de temps dans la cuisine car je me suis proposé de nettoyer les placards: c'est un travail laborieux qui avance aussi lentement, mais ce que j'ai fait, j'ai bien fait et j'en suis contente.
Miercuri. Sînt încă în viață, atîta doar că nu pot să adorm noaptea. Am de lucru prin casă, bineînțeles, dar aș face zgomot și aș deranja pe cei care dorm!!! Atunci, să stau în pat pe întuneric, cu ochii larg deschiși este cel puțin exasperant.
Ce-i de făcut? Păi, să-mi scriu jurnalul. Și iată-mă!
Ce fac eu altfel, cum îmi petrec zilele, eh, bine, cu lucrul prin casă. Mai întîi cu goblenul, avansez cîte puțin în fiecare zi, dar avansez. Apoi, este bucătăria: bărbatului meu îi place să mănînce. Astăzi, de exemplu, am preparat niște fasole păstăi, din aceea din care am pus în toamnă la borcan. Petrec chiar mai mult timp în bucătărie căci mi-am propus să curăț dulapurile, o treabă migăloasă care avansează încet și asta, dar ceea ce am făcut pînă acum, am făcut bine și-s mulțumită.
27 octobre 2019
Dimanche. Une saison bizzare: c'est l' automne. La moitié de la saison est partie et le temps continue à rester chaud, sec et agréable. En septembre il y a eu quelques nuits froides et les fleurs du jardin ont gelées, mais il me restent des géraniums et des trefles, des sedums et des zéphirantes qui ont perdu la notion du temps, une d'elles a fleuri comme si on est en été.
Duminică. Un anotimp ciudat: este toamnă. Jumătatea sezonului a trecut și timpul rămîne cald, uscat și plăcut. În septembrie au fost cîteva nopți reci și florile din grădină au înghețat, dar mai am mușcate, trifoi, sedum și zefirantes, care au pierdut noțiunea timpului, una dintre ele a înflorit crezînd că este vară.
26 octobre 2019
Samedi. Les jours suivants j'ai fait toute sorte de combinaisons pour les mettre au mur le mieux possible. Finalement, j'ai décidé l'arrangement suivant:
Sîmbătă. În zilele care au urmat am încercat tot felul de combinații pentru a le agăța pe perete cît mai bine. Pînă la urmă am hotărît următorul aranjament:
24 octobre 2019
Jeudi. Le 18 octobre, un vendredi, nous sommes allés à Alba Iulia prendre mes brodéries que j'ai laissées là-bas pour être encadrées. Tout le voyage a été fatiguant car on est rentré le même jour, il faisait chaud comme en été, tout cet automne il a fait un temps plus chaud que d'habitude.
Je suis contente du résultat de mon travail commencé depuis des années. Voici les tableaux:
Joi. În 18 octombrie, într-o vineri, am mers la Alba Iulia să luăm goblenurile pe care le lăsasem la înrămat. Călătoria a fost obositoare căci ne-am întors în aceeași zi, era cald ca vara, în toamna asta vremea a fost mai caldă decît de obicei.
Sînt mulțumită de rezultatul muncii mele de ani de zile. Iată tablourile:
18 octobre 2019
Vendredi. Cette année, je ne suis plus allée à Păgida, chez moi, dans ma maison, je n'ai plus eu envie. Là, il y a ma soeur qui passe l'été, je dois reconnaître que c'est pour cela que je n'ai pas envie d'y aller, pour ne pas nous rencontrer. Elle souffre d'une sorte de maladie: elle parle beaucoup, elle parle tout le temps. Par fois, on parle au téléphone. Là, on s'est entendu
finalement, c'est comme entre des gens, au reste... elle est incorrigible.
Dans le grenier de la maison, il y a une famille hibou, ils vivent là bas depuis toujours, d'une façon, ils sont comme ma soeur, ils n'ont pas demander permission, je les ai herités avec la maison et avec la soeur, je ne peux rien changer. Maintenant, j'ai envie de leur rendre une visite, aux hibous, bien entendu. Ma soeur, si elle est encore là, m'accompagnera au grenier et me racontera tout ce qu' elle a du nouveau. Les hibous se taîsent et écoutent en sillence. Moi aussi.
photo: https://jardinage.lemonde.fr/dossier-1398-hibou.html
Vineri. Anul acesta, n-am fost la Pagida, acasă la mine, cum ar veni, nu am avut dorința asta pur și simplu. Acolo e sora mea, își petrece vara acolo, trebuie să recunosc: de aia n-am chef să merg acolo, să nu ne întîlnim. Ea suferă de un fel de maladie: vorbește mult, vorbește una-ntruna. Uneori mă sună și vorbim la telefon. Aici ne-am înțeles într-un final, vorbim ca oamenii, în rest... este incorigibilă.
În podul casei, există o familie de bufnițe, noi le zicem cucuvele, trăiesc acolo dintotdeauna, sînt ca sor mea, nu au cerut permisiune, le-am moștenit împreună cu casa...și cu sora, aici nu pot schimba nimic. Acum aș dori să le vizitez, pe cucuvele, bineînțeles.. Soră mea, dacă mai e acolo, mă va însoți în pod și-mi va spune toate noutățile. Cucuvelele tac și ascultă în liniște. Eu, la fel.
