Hibou

18 octobre 2019

Vendredi. Cette année, je ne suis plus allée à Păgida, chez moi, dans ma maison, je n'ai plus eu envie. Là, il y a ma soeur qui passe l'été, je dois reconnaître que c'est pour cela que je n'ai pas envie d'y aller, pour ne pas nous rencontrer. Elle souffre d'une sorte de maladie: elle parle beaucoup, elle parle tout le temps. Par fois, on parle au téléphone. Là, on s'est entendu

finalement, c'est comme entre des gens, au reste... elle est incorrigible.
Dans le grenier de la maison, il y a une famille hibou, ils vivent là bas depuis toujours, d'une façon, ils sont comme ma soeur, ils n'ont pas demander permission, je les ai herités avec la maison et avec la soeur, je ne peux rien changer. Maintenant, j'ai envie de leur rendre une visite, aux hibous, bien entendu. Ma soeur, si elle est encore là, m'accompagnera au grenier et me racontera tout ce qu' elle a du nouveau. Les hibous se taîsent et écoutent en sillence. Moi aussi.
 photo: https://jardinage.lemonde.fr/dossier-1398-hibou.html

Vineri. Anul acesta, n-am fost la Pagida, acasă la mine, cum ar veni, nu am avut dorința asta pur și simplu. Acolo e sora mea, își petrece vara acolo, trebuie să recunosc: de aia n-am chef să merg acolo, să nu ne întîlnim. Ea suferă de un fel de maladie: vorbește mult, vorbește una-ntruna. Uneori mă sună și vorbim la telefon. Aici ne-am înțeles într-un final, vorbim ca oamenii, în rest... este incorigibilă.
În podul casei, există o familie de bufnițe, noi le zicem cucuvele, trăiesc acolo dintotdeauna, sînt ca sor mea, nu au cerut permisiune, le-am moștenit împreună cu casa...și cu sora, aici nu pot schimba nimic. Acum aș dori să le vizitez, pe cucuvele, bineînțeles.. Soră mea, dacă mai e acolo, mă va însoți în pod și-mi va spune toate noutățile. Cucuvelele tac și ascultă în liniște. Eu, la fel.