Blanche

 17 décembrie 2023

Dimanche. Un autre événement bien triste:le 13 décembre notre belle chatte, Blanche, a été accidentée par une voiture, elle a survécu  et elle a encore vécu  des heures de cauchemare jusque le lendemain en agonisant. Nous aussi avons passé des heures de pitié et d’impuissance à côté d’elle jusqu’à la fin. Nous étions presque malades de

pitié et de tristesse, nous avons appelé le vétérinaire, mais la chatte est morte juste avant son arrivée. Dieu merci.Je l'ai appelé pour l'euthanasier. Je pense encore à notre Blanche.

Duminică. Un alt eveniment foarte trist: în 13 decembrie frumoasa noastră pisică, Blanche, a fost lovită de o mașină,nu a fost omorîtă și a mai trăit ore întregi de chinuri de coșmar pînă a doua zi.

Noi, la fel, am petrecut ore întregi de milă și neputință alături de ea pînă la sfîrșit. Eram aproape bolnavi de milă și de supărare, am chemat  veterinarul, o doamnă de fapt, dar a venit cu oarecare întîrziere și Blanche a murit cu puțin înainte ca ea să ajungă. Am chemat-o ca s-o eutanasieze. Mă gîndesc și acum la frumoasa noastră Blanche. 

                   

Santé

16 decembrie 2023

Samedi. 2h14. Je ne dors pas. Donc, je dois trouver une occupation de... nuit : écrire mon journal.

Avec quoi commencer ? Il y a eu plein d’événements, ce temps qui passe si vite. D’abord, problèmes de santé : bruit (tinitus) dans l’oreille gauche, ma sœur, la même chose. C’est bizarre! Heureusement ça a passé ! J’ai lu plusieurs articles qui disaient que ce n’est pas guérissable...Tiens!

(suite)

Sîmbătă. Ora 2:14.Nu dorm. Deci trebuie să-mi găsesc o ocupație de...noapte: să-mi scriu jurnalul.

Cu ce să-ncep? Au fost multe evenimente în timpul acesta care trece atît de repede. Mai întîi, probleme de sănătate: zgomot(tinitus) în urechea stîngă, soră-mea le fel. Ce ciudat! Din fericire a trecut! Citisem mai multe articole din care am înțeles că ar fi nevindecabil...Curios!

(urmare)

(photo-fișier „de pe blog”)

       

 

Soir

 12 décembrie 2023

Mardi.C’est-ce qui m’arrive souvent, après une pause, je n’ai plus écrit depuis assez longtemps, j’ai un sujet exactement un mardi, (je n’aime pas commencer ou recommencer quelque chose le jour de mardi!) Mon sujet : il neige.

Les derniers hivers la neige ne nous a pas gâtés du tout avec sa présence, que très peu donc nous la regardons étonnés et même on prend des photos avant qu’elle fonde...Dehors il y a +4°C.

Sinon, je suis toujours occupée avec mon gobelin que j'ai commencé le 10 décembre, je ne sais pas du tout quand j’arriverai à la fin. En ce moment je suis à la recherche de fils, des couleurs que je n’en ai pas et autres que je ne vois que pendant la journée, pas le soir.

Marți. Așa mi se arată mie: după o pauză(de scris)destul de lungă, am un subiect tocmai în zi de marți: ninge. 

În ultimele ierni, zăpada nu a mai catadicsit să vină pe aici, decît așaaa, într-o doară,prin urmare ne uităm la ea cu mirare și chiar îi facem o fotografie pînă nu se topește...Pentru că nu va ține mult, afară sînt +4°C.

Altfel, tot cu goblenul...mai ales seara. L-am început în 10 decembrie, cine știe cînd îl termin! Îmi place să cos mai ales seara, dar am ajuns la niște culori pe care nu le pot vedea bine... 

     

Pie voleuse -Coțofana ...un coșmar de-al meu

Era odată o bătrînică ce trăia singură, într-o căsuță, la marginea satului. Își pierduse dinții din cauza bătrîneții, dar cum trăia aproape în zilele noastre, cînd dentiștii pot să remedieze cît de cît acest inconvenient, ea a făcut imposibilul ca să găsească bani cu care și-a cumpărat un aparat dentar. Era bine acuma, putea să-l pună sau nu, după cum avea nevoie. Uneori își ținea dinții în buzunarul șorțului, alteori, uita unde i-a pus și-i căuta panicată. De două ori aparatul s-a spart și a trebuit să-l repare. Acum era pentru a treia oară stricat, s-a rupt în două, dar babușca îl purta pe rînd, cînd partea stîngă, cînd partea dreaptă. Ea era mulțumită pentru că se putea bucura de tot felul de fructe pe care bunul Dumnezeu le-a dat oamenilor...În acea zi, biata bătrînică își cumpărase două rodii, acele fructe exotice care vin din țări îndepărtate și sînt atît de suculente și bune. Se întîmplă că miezul acestor fructe, cel care susține bobițele dulci seamănă atît de bine cu dinții ei, pe care-i pusese pe masă și pe care i-a adunat cu resturile de rodie și a aruncat totul în grădină. Spre seară, baba și-a dat seama că dinții ei nu mai erau pe masă, nu erau nici pe pernă, nici sub pernă. Nu erau nici în buzunarul șorțului.I-a căutat în toată casa și într-un tîrziu, și-a dat seama că nu pot fi decît în grădină, cu resturile de rodie. A luat îndată o lanternă mică și s-a dus în grădină, acolo unde aruncase resturile de pe masă, a căutat dar era atît de întuneric, iarbă mare și mai ales plin de urzici. Nu și-a găsit dinții. Toată noaptea sărmana băbuță s-a perpelit, gîndindu-se cum să facă să-și găsească dinții. Dar ce n-a făcut?! S-a rugat bunului Dumnezeu s-o ajute să-și găsească proteza. Dimineața, cînd a ieșit din casă, o coțofană, pasărea aceea despre care oamenii spun că fură mai ales obiecte strălucitoare, sărea în fața femeii, îndreptîndu-se înspre locul unde fuseseră aruncate resturile de fructe. Baba a încercat s-o alunge, ca să nu-i fure dinții, dar pasărea nu se temea de ea. Și atunci, dintr-o dată, minune: bătrînica și-a văzut dinții sub o urzică, i-a ridicat de jos cu recunoștință către bunul Dumnezeu, care i-a deschis ochii și i-a arătat locul unde se aflau dinții pierduți. (photo: internet)

Histoire vraie

Le 20 novembre 2009 Cette histoire est un...cauchemar à moi. C’éait une vieille femme qui vivait seule dans sa petite maison, au bout du village. Elle avait perdu ses dents à cause de la vieillesse mais comme elle vivait presque de nos jours, quand les dentistes pouvaient remédier cet inconvenient elle a fait l’impossible pour avoir l’argent qu’il fallait pour un appareil dentaire . Elle pouvait le mettre ou non, comment elle en avait besoin. Quelques fois elle oubliait où elle avait mis ses dents et alors elle paniquait, deux fois l’appareil s’est cassé, et on l‘avait réparé. Maintenant l’appareil s’est cassé pour la troisième fois, mais la babouchka le portait à tour de rôle: un jour la moitié gauche, un autre jour la moitié droite. Et elle était contente de pouvoir se délecter avec toute sorte de fruits que le bon Dieu a donné aux gens...Ce jour-là, la pauvre vieille dame avait acheté au marché deux grenades, ces fruits exotiques qui venaient des pays lointains et qui sont si succulents et bons. C’était que ces fruits se ressemblaient si bien avec ses dents qu’elle avait mis sur la table qu’elle les a rammassées avec les paux et les autres restes du fruits et les a jeté dans le jardin. Vers le soir elle s’est rendu compte que ses dents n’étaient plus sur la table, ils n’étaient pas sur son oreiller, ni sous l’oreiller non plus. Ils n’étaient pas dans la poche de sa veste...Elle les a cherchées dans toute la maison et alors elle s’est rendu compte qu’ils ne pouvaient être que dans le jardin, là où elle avait jeté les restes de la grenade. Elle a pris une petite lampe de poche et s’est rendu dans le jardin chercher ses dents, mais il faisait si noir et il y avait des herbes et surtout plein d’orties. Elle n’a pas trouvé ses dents. Toute la nuit, la petite pauvre femme a pensé comment faire pour trouver ses dents. Elle a commencé à prier le Bon Dieu qu’il lui ouvre les yeux et qu’elle trouve ses dents...Et le matin, quand elle est sortie de la maison, une pie, l’oiseau que les gens du village appellent la pie voleuse, sautait devant la vieille femme, en se dirigeant vers l’endroit où elle avait jeté les reste du fruit. Elle a chassé la pie, mais l’oiseau n’avait pas peur. Et alors, sous une ortie la femme a vu ses dents et les a recueillies avec reconnaissance envers le Bon Dieu qui lui avait montré l’endroit où se trouvaient les dents. ********************************************************************************

Mama

29 novembre 2023

Lundi. La semaine qui vient de finir, j’ai pensé souvent à mama, le souvenir m’est revenu en regardant une machine à coudre executant une petite broderie. Parce que mama brodait et elle réalisait des élégants vêtements pour femmes ou hommes.

J'ai récemment eu une discussion avec mes cousines à propos de ce sujet :

Luni. Săptămîna trecută, m-am gîndit deseori la mama, amintirea mi-a venit privind o mașină de cusut executînd o broderie mică. Pentru că mama broda și realiza haine elegante pentru femei și bărbați.

Am avut recent o conversație cu verișoarele mele pe acest subiect:

„

Marta 

Ea broda...cu mîna(ia) sau la mașină(poale)

 Florenta

Ce mi place poza asta ce costum frumos!

Maria 

O femeie frumoasa a fost matusa Ileana.Eu cred ca si costumele lui mama si Viorica tot dumneaei le-a brodat ,pe matase.Mama cu el a dorit s-o inmormantez ,asa a plecat imbracata.Te pup Marta.💋💐

Marta 

Costumul mamei tale ea l-a brodat. Asta știu sigur. De Viorica nu îmi amintesc, deși, mai tîrziu, Viorica a fost prietenă cu mine, ne jucam de parcă eram de o seamă...

Maria 

Si al Vioricai ,tot matusa l-a brodat,ca-mi amintesc ca mama mi-a zis ca Ileana ne-a facut la fel la amandoua si s-au inteles sa se ingroape cu ele amandoua.Relu l-a dat la nepoata lui Gauanita si Viorica a fost imbracata cu ceva din supraelastic.Pe mama nu a chemat-o sa o imbrace ca sa nu-l certe.Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti.

Silvia

A fost o femeie frumoasă și foarte harnică.Dumnezeu să o odihnească!”

Sora și verișoarele mele.Eu sînt la fel de albă.(13 sept. 2024) 

            

                                 

Travail fait main-lucru de mînă

 19 novembre 2023

Dimanche. Vraiment, je ne savais pas que c’était dimanche, j’ai perdu la notion du temps, ou quoi? En fait c’est lundi, très tôt.

C’est depuis que j’ai commencé à broder...Quelle histoire!J’ai commencé mon travail depuis le bas et avec la couleur de fond, pour m’habituer et je suis arrivée au milieu du petit tableau. Maintenant, j’ai envie de travailler avec les couleurs...

(Precizare: 19 noiembrie 2023 de la ora 1:27 la 4:00)

Duminică. Cu adevărat, nu am știut că este duminică, am pierdut noțiunea timpului, sau ce? De fapt, este luni, foarte devreme.

Asta, de cînd cu goblenul...Ce poveste! Mi-am început lucrușorul din partea de jos cu fondul, pentru ca să mă obișnuiesc și am ajuns pe la mijlocul micuțului tablou. Acum, chiar am dorința de a lucra cu firele colorate.