Le 18 janvier 2022
Mardi. Depuis deux jours il neige et de temps en temps il y a de vrais tempêtes de neige, le tapis blanc est soulevé d'en bas et éparpillé dans les airs, sur les maisons et les arbres. Des gens qui osent sortir de chez eux sont vêtus de nombreux manteaux et cachent leurs yeux du vent implacable afin qu'on ne les
reconnaisse même pas. Dans les
quelques instants de calme, le soleil timide nous encourage d'un sourire et disparaît rapidement à travers les nuages. La nuit, on n'entend que le sifflement du vent, on met du bois dans le poêle, on s'enveloppe bien avec la couverture en essayant de dormir et on pense à demain avec espoir. La neige ne s'étale pas en couche épaisse, le blizzard ne lui permet pas, mais à certains endroits des tas de neige s'accumulent.
Marţi. Ninge de două zile și din când în când adevărate furtuni de zăpadă se iscă neașteptat, covorul alb este ridicat de jos și împrăștiat cu furie în aer, peste acoperișuri și copaci. Oamenii care îndrăznesc să iasă din case sînt îmbrăcați cu zece cojoace și își ascund ochii de vîntul necruțător încît nici nu-i recunoști. În cele cîteva momente de acalmie soarele timid ne încurajează cu un zîmbet și dispare de grabă printre nori. Noaptea se aude doar șuieratul vîntului, noi, în casă, la adăpost, punem lemne în sobă, ne învelim bine cu plapuma încercînd să dormim și ne gîndim cu speranță la ziua de mîine. Zăpada nu se așterne în strat gros, nu o lasă viscolul, dar pe alocuri se formează nămeți. (Zăpadă viscolită și Viscol photo:Liviu)
