Mars

Le 4 mars 2015

Mercredi. C’est minuit passé. Trois jours déjà du mois de mars qui est arrivé d’un coup, par du beau temps, ce qui restait des derniers jours du fevrier. Maintenant, il neige, la neige des agneaux, comme on dit, en roumain.

Soleil, pluie, vent, neige, premiers perce-neige, « mărțișors », les journées de « baba »,

le printemps arrive

Miercuri. Este trecut de miezul nopții. Trei zile s-au dus deja din luna martie, care a sosit cu timp frumos, niște rămășițe de timp însorit din februarie. Acum ninge, zăpada mieilor, cum se spne în română.

Soare, ploaie, vînt, zăpadă, mărțișoare, astea-s zilele babelor, primăvara chiar sosește.

(la bele photo des perce-neige en verre ne m'appartient pas. C'est quelque part sur internet)

   

Perdue et retrouvée

Le 28 fevrier 2015

Samedi. Avanthier, une des princesses a été trouvée sur facebook, ça a rendu la soirée plus spéciale, nous avons été enchantées toutes, au moins moi, Aurica, Lici. Fana, Ica Radu, Rodica et la professoressa Ana n’ont pas des réactions, elles y entrent rarement.

Et pourtant la communication est si rapide ici...

Sîmbătă. Alaltăieri, una dintre prințese a fost găsită pe facebook, acest lucru a transformat seara în ceva mai special, toate am fost încîntate, cel puțin eu, Aurica, Lici. Celelalte, Fana, Ica Radu, Rodica, professoressa Ana, nu au avut reacții, ele intră mai rar pe acolo.

Și totuși comunicația e mult mai rapidă...

Le 1999-e post

Le 27 fevrier 2015

Vendredi. C’est mon post numéro 1999. Le 30 janvier le journal a eu 5 ans. Je vais continuer, même si des moments d'hésitation me viennent de temps en temps.

Depuis quelque temps je n’avais plus envie d’écrire mon journal, par chance mon amie Lyliane m'encourage:

«    Ton blog sans nouvelle, signifie "je garde Elisa" chose que tu confirmes....

J'espère que tu n'es pas trop épuisée et que tu vas reprendre ton rythme habituel

de retraitée!!! «    

Le 23 elle m’écrivait aussi : » J'ai passé le week end dernier, avec Annie chez Madeleine dans le Gard où on annonçait des pluies diluviennes, il n'en a rien été, malgré quelques averses.

   J'ai repris moi aussi mon rythme sauf que jeudi , j'ai passé la journée sur le fauteuil à dormir, sans rien manger!!!

   Depuis, cela va mieux.  »

Le Gard. Dois-je me vanter avec la traversée par le haut du célèbre Pont, non par l’aqueduc. Pour regarder en bas je me suis allongée et d'autres gens avaient passé au dessus de moi.

La traduction, plus tard...

Vineri. Este postarea numărul 1999, iar în 30 ianuarie blogul meu a împlinit 5 ani. Voi continua chiar dacă am avut momente de ezitare uneori. 
De un timp încoace nu am mai avut chef să-mi scriu jurnalul, noroc cu prietena mea Lyliane:

«    Blogul tău fără vești înseamnă "am grijă de Elisa", ceea ce tu confirmi... Sper că nu ești prea epuizată și că îți vei relua ritmul obișnuit de pensionară!!! «  

Pe 23 ea îmi scria deasemenea : » J'ai Am petrecut week-end-ul trecut, cu Annie la Madeleine în Gard unde se anunțau ploi diluviene ,n-a fost nimic, doar cîteva averse.

   Mi-am reluat ritmul și eu, numai că joi, mi-am petrecut ziua în fotoliu dormind, fără să mănînc nimic!!!

   De atunci sînt mai bine  »
Gard. Ce să vă spun, să mă laud și eu că am trecut pe celebrul Pod, chiar pe sus și nu prin viaduct. Ca să privesc în jos, a trebuit totuși să mă alungesc, ceilalți au pășit peste mine.

Fini. C'est ce "foundal texte" que je n'aime pas, je ne le veux pas, mais je ne peux pas m'en débarasser!!!  

Photo: Pont du Gard source: internet

DEDEMAN

Le 23 fevrier 2015

Lundi. Samedi, j’ai acheté des bulbes de Dahlia variabilis roses et un pot en terre cuite dans un magasin DEDEMAN. Maintenant, je ne sais pas du tout si le pot va avec ces fleurs...Je vais voir.

Luni. Sîmbătă, am cumpărat niște bulbi de Dahlia variabilis și un vas de pămînt

ars dintr-un magazin DEDEMAN. Acum, dacă mă uit bine nu știu dacă ghiveciul merge cu florile acestea...O să văd.

  

Zazie... à mall

Le 22 fevrier 2015

Dimanche. J’ai passé le dimanche dans la maison, après un voyage plein de mouvement à Alba Iulia, week-end avec Elisa. Hier, nous avons pris le petit déjeuner tous les cinq, à mall, pour la petite manger là-bas signifie pizza. Jusqu’à ce que le repas a été mis sur la table, moi et la petite nous nous sommes voituré avec les escaliers roulants. Quelle fatigue!(photo: Liviu)

Duminică. Am petrecut duminica acasă, după o călătorie plină de mișcare la Alba Iulia, week-end cu Elisa. Ieri, am luat micul dejun toți cinci la mall, pentru micuță a mînca acolo înseamnă pizza. Pînă cînd mîncarea a ajuns pe masă, noi două ne-am dat cu scările rulante. Ce oboseală!

  

Souvenirs

Le 18 fevrier 2015

Mercredi. Aujourd’hui, mon père aurait eu 92 ans. Nous pensons à lui avec tendresse et on se rappelle des moments plus ou moins drôles vecus en sa compagnie: par exemple des photos que les petits fils avaient fait en portant, à sa façon, le bonnet de fourure d’astrakan, les bottes en caoutchouk ou le chapeau de paille.

Miercuri. Azi, tata ar fi împlinit 92 de ani. Ne gîndim la el cu duioșie și ne amintim momente mai mult sau mai puțin hazlii trăite în preajma sa: de exemplu fotografii pe care nepoții le făceau purtînd ca și el căciula de astrahan, cizmele de cauciuc sau pălăria de pai.

   

Elena Udrea

Le 9 fevrier 2015

Lundi. 23h45. Banciu n’a pas fini son emission, il n’est pas encore minuit, c’est encore lundi...

On a l’impression qu’un metteur en scène fabuleux nous offre un spectacle sans fin de la politique roumaine, spectacle de plus en plus intéressant. En ce moment c’est Elena Udrea, la belle blonde de la politique roumaine qui est le personnage principale. Je suis en train d’être d’accord que les hommes (et les femmes) de la scène politique du pays sont des riens et que nous autres en les votant, nous sommes leurs complices...

Luni. Ora 23:45. Banciu nu și-a terminat emisiunea, nu este încă miezul nopții, e încă luni...

Ai impresia că un regizor fabulos ne oferă un spectacol nesfîrșit al politicii românești, spectacol din ce în ce mai interesant. În acest moment Este rîndul Elenei Udrea, frumoasa blondă din politica de la vîrf, să fie personajul principal. Încep să fiu de acord că bărbații (și femeile) care s-au cocoțat acolo, la conducerea țării, sînt niște oameni de nimic și că noi, ceilalți care i-am votat și i-am trimis acolo, sîntem complicii lor...