Le
10 avril 2013
Mercredi.
Aujourd’hui, toujours jour de pluie. J’ai cuisiné et j’ai fini un petit travail
en tricot. Tout en travaillant dans la maison j’ai entendu quelque chose qui m’a frappé par la
vérité que les mots exprimaient. C’était à la tv mais ne me demandez pas quelle
chaine, quelle emission, qui parlait. Je n’ai pas eu le temps de regarder. Il
s’agissait des Roumains qui partent travailler à l’étranger où ils peuvent
apprendre, ils peuvent bien faire les choses, avoir des résultats. Et pourquoi
ils ne peuvent pas le faire ici, dans leur pays, chez eux? Réponse: parce
qu’ici si on fait une bonne chose trois
personnes se donnent la peine de te la voler, cinq personnes se donnent la
peine de te mettre des bâtons dans les roues. Et vraiment c’est comme ça.
Miercuri. Azi, tot ploaie. Eu am gătit şi am terminat de tricotat un lucruşor. Tot
lucrînd una-alta prin casă, am auzit ceva care m-a frapat prin adevărul
exprimat în cuvinte. Era la tv, dar să nu mă întrebaţi pe ce canal, la ce
emisiune sau cine vorbea. N-am văzut, eram prea ocupată. Era vorba despre românii care
merg în străinătate să lucreze, ei pot învăţa, pot să facă lucruri bune, să
obţină rezultate. Şi pentru ce nu fac acest lucru aici, în ţară, la ei acasă?
Răspuns: pentru că aici, dacă te apuci să faci un lucru bun şi îţi iese, atunci
apar de îndată trei care vor să ţi-l fure, cinci care îţi pun beţe în
roate. Şi chiar aşa este.
