Journée orageuse

Le 25 avril 2012

Mercredi. Toute la journée d’aujourd’hui, des orages ont menacé de se produire, mais elles  sont allées dans les environs, dans les montagnes et dans les forêts. Les trois randonneurs sont rentrés tous mouillés. Ils ont fait un trajet vers Băiţa Plai et ont découvert les mines abandonnées.

Vers 4h de l’après-midi, les pompiers de Cîmpeni sont arrivés, dans la commune. Queque part, l’éclair a frappé. C’était dans le village de Şteu, chez Rovinu Samfirichi.

Miercuri. Toată ziua de azi, furtuni au ameninţat  să se producă, dar ne-au cam ocolit, s-au desfăşurat în împrejurimi, în munţi şi în păduri. Cei trei drumeţi ai noştri s-au întors muiaţi de tot. Au făcut un traseu spre Băiţa Plai şi au descoperit minele abandonate.

Către ora 4^oo după amiază, pompierii din Cîmpeni au sosit în comună. Undeva, fulgerul a lovit. S-a întîmplat în satul Şteu la Rovinu Samfirichii.

Mauvaise nuit

Le 24 avril 2012

Mardi. Mauvaise nuit: Liviu est parti à Alba Iulia, un voyage qui n’était pas planifié. Il a commencé une pluie d’été avec des éclaires et des tonnerres, l’électricité coupée exactement après avoir mis du bois dans la chaudière. J’ai été obligée d’aller  sortir le bois. Il faisait noir, je ne trouvais pas une lampe, pas les allumettes, pas des bougies...Ensuite, je n’ai plus dormi jusque tard, le matin aussi on s’est levé tard, ah, quelle bêtise!!!

Marţi. Noapte de coşmar: Liviu a plecat la Alba Iulia, o călătorie care nu era planificată. Mai tîrziu, a început o ploaie, cu fulgere şi tunete, s-a întrerupt curentul exact pe cînd pusesem lemne în centrală. Am fost obligată să le scot. Era întuneric beznă, nu găseam o lampă, nu chibrite, nu lumînări...Apoi, nici nu am mai putut dormi, dimineaţa m-am sculat tîrziu, ah, ce prostie!!!

                                        

           

Rentrée

Le 23 avril 2012

Lundi. Finies les vacances, aujourd’hui, on est allé à l’école où, pendant la grande récré, on a donné des récompences aux élèves qui se sont fait remarqués par des activités très bonnes et tout à fait personnelles pendant la semaine “l’école autrement”.

Les spéléos sont à Casa de Piatră.

Luni. Gata cu vacanţa, azi ne-am dus la şcoală unde, în recreaţia mare, s-au dat recompense elevilor remarcabili, cu bune rezultate, în săptămîna “şcoala altfel”.

Speologii sînt la Casa de Piatră.(photo: Thierry)
   

            

Mon cher fils

Le 22 avril 2012

Dimanche. Cette semaine, qui vient de finir, il a fait mauvais: pluie, vent, nuages, de nouveau pluie, soleil. Aujourd’hui, la même chose, un peu plus de temps sans pluie. Michel, Jean Luc et Tierry ont été au Glacier de Scărişoara.
Moi, je suis allée au centre faire des courses, il y avait du monde, plus que d’habitude, il y a eu une messe plus importante à l’église.

Boni est parti dans un voyage en Floride. Il me rapelle un livre que j’ai a la maison de Păgida: Bernard Clavel, Le voyage du pere, mais ici les choses sont un peu inversées, il s’agit du voyage du fils. Mon cher fils!

Nous avons suivi les élections présidentielles en France et j’ai appelé Lilyane pour lui dire bonjour.

Duminică. În această săptămînă, care tocmai se termină, a fost timp urît: ploaie, vînt, nori, iar ploaie, ceva soare şi tot aşa. Azi, cam tot aşa, cu mai puţină ploaie totuşi. Michel, Jean Luc şi Tierry au mers la Gheţarul de la Scărişoara. Eu am fost prin Centru, la cumpărături, era lume, chiar mai multă ca de obicei, la biserică fusese mare maslu.

Boni a plecat într-o călătorie, în Florida. Îmi aminteşte de o carte pe care o am acasă la Păgida: Bernard Clavel, Călătoria tatălui, numai că de data asta, lucrurile stau un pic invers, este vorba despre călătoria fiului. Dragul meu fiu!

Am urmărit alegerile prezidenţiale din Franţa şi am sunat-o pe Lyliane pentru a o saluta.

         

Rien n'est parfait

 

Le 21 avril 2012



Samedi.

Rien n’est parfait, j’ai  tant de détails à  mettre au point et il y a encore le repas...

Sîmbătă. Nimic nu e perfect, am încă atîtea amănunte de pus la punct şi mai e masa...

      

La Source de la Guerison

Le 20 avril 2012

Vendredi. C’est une fête religieuse, La Source de la Guérison. D’habitude, on va dans un pélérinage à une monastère, les gens de chez nous vont dans un village de Bihor, où il y a une source...Maintenant, il pleut et je n’ai pas entendu si des gens y sont allés, d’ailleurs, ça se fait discrètement, surtout que plusieurs gens ont des moyens de transport personnels.
Je me prépare pour accueillir, demain, trois Belges, spéléos, qui on fait une réservation il y a quelques semaines. J’ai eu beaucoup de choses à faire, mais justement, je vais voir si je peux le faire encore. L’an dernier, je me suis à peine guérie des douleurs à  l’épaule et je me suis reposée. Maintenant, je vais être, peut- être, un peu stressée.
Vineri. Este o sărbătoare religioasă, Izvorul Tămăduirii. De obicei, se merge într-un pelerinaj, la un izvor, la o mînăstire, oamenii de pe aici merg, în Bihor. De data aceasta, plouă şi nu am auzit dacă cineva s-a dus acolo sau în altă parte, dar acest lucru se face cu discreţie, mai ales că mulţi dispun de mijloace de transport personale.
Eu mă pregătesc să primesc, mîine, trei belgieni, speologi, care au făcut o rezervare acum două-trei săptămîni. Am multe de făcut, dar tocmai am să aflu dacă mai sînt în stare să fac asta. Anul trecut, abia m-am vindecat de durerea de umăr şi apoi m-am odihnit. Asta a venit ca o provocare. Acum, probabil voi fi un pic stresată.

                                 

La porte

Le 19 avril 2012

Jeudi. Aujourd’hui, Liviu m’a acheté une vraie porte pour mon garde-manger de l’intérieur, une petite piéce qui avait une porte pliable. C’était le plaisir de Liviu cette porte pliable-bonne-à-rien qui ne me permetait pas de garder mes conserves au froid, il y a là une fenêtre minuscule, que je ne pouvais jamais ouvrir parce que le froid entrait dans toute la maison, en plus la porte n’a pas été bien installée, alors elle tombait d’un côté, enfin, hier il est allé à Ştei et il l’a achetée. C’est laide, c’est chère, sans les poignets, il y a un problème quand je la ferme, le poignet improvisé me reste en main, il dit qu’il en achète bientôt un autre, je vais mourir et elle sera toujours comme ça, mais c’est une vraie porte, au moins mes conserves seront au froid. Il s’est décidé d’aller l’acheter aujourd’hui, exactement quand j’ai essuié la poussière et lavé la verrerie dans un placard. Et on sait, monter une porte, c'est souvent casser un peu le mur, faire de la poussière dans toute la maison. Je comptais en finir d’arranger les placards et faire une brioche dans le four électrique que j’ai depuis Pâques, mais ça, c’est une autre histoire...
Joi.. Astăzi, Liviu mi-a cumpărat o uşă adevărată, pentru cămara din casă, o încăpere mică ce avea o uşă pliabilă. Fusese plăcerea lui Liviu această uşă-pliabilă-bună-de-aruncat, care nu-mi permitea să-mi păstrez conservele la rece, există acolo o ferestruică pe care nu o puteam deschide fiindcă se răcea prin toată casa, în plus uşa nu era bine instalată şi mereu cădea într-o parte, în fine, ieri s-a dus la Ştei şi a cumpărat-o. E urîtă, scumpă, fără mînere, a improvizat el ceva, cînd închid uşa îmi rămîne mînerul în palmă, zice că o să cumpere altul, dar o să mor şi n-apuc s-o mai văd şi pe asta, însă e o uşă, nu un paravan, iar conservele mele vor sta la rece. S-a hotărît să meargă s-o cumpere tocmai azi, pe cînd ştersesem praful pe dulap şi spălasem o parte din sticlăria din vitrină. Se ştie, cînd se montează o uşă, neapărat se sparge peretele, cade tencuială, se face praf în toată casa. Eu îmi propusesem să fac curat în toate dulapurile din bucătărie şi să coc un cozonac în cuptorul cel nou, ce-l am de la Paşti, dar cu acesta e o altă poveste...