sâmbătă, 5 martie 2011

Fêtes dans les pensions

Le 4 mars 2011

Vendredi. Et voici le week-end qui est arrivé. Tout autour il y a des fêtes qui viennent de finir ou qui sont en cours de commencer, des anniversaires et des fêtes de mardi gras, et ce ne sont pas toujours des gens de chez nous qui s’amusent, mais aussi des touristes. Le temps est plutôt chaud, mais il reste encore ciel couvert.

Vineri. Şi iată din nou sfîrşitul de săptămînă. Pe aci, prin jur e plin de lume care sărbătoreşte, oameni de aci de la noi sau turişti, aniversări, majorat, prinderea postului.
Timpul este mai degrabă călduţ, dar rămîne închis.



joi, 3 martie 2011

Jeunes profs

Le 3 mars 2011

Jeudi. La troisième “Baba” est laide et non. Il a neigé toute la journée, sans un seul moment de soleil.
Je suis allée avec Liviu à la fête organisée par les enseignants, à la Pension Simona. Plusieurs d’entre les jeunes enseignants sont des anciens élèves. Très gentils! On a pris beaucoup de photos.

Joi. A treia Babă este şi nu este urîtă. A nins toată ziua, nici un moment de soare.
Am mers cu Liviu la petrecerea dascălilor, la Pensiunea Simona. Mai mulţi dintre tinerii profesori sînt foşti elevi. Sînt foarte drăguţi! Am făcut o mulţime de fotografii.

Babe

Le 2 mars 2011

Mercredi. Les jours des ”babe”(vieilles femmes). Il fait du soleil, il neige, il fait du vent, on ne sait plus où l’on est...
Liviu me dit que les enseignants ont décidé de faire la fête du début de carème (mardi gras), un de ces jours, comme ils l’ont fait l’an dernier aussi.
Le mois du mars se trouve toujours, d’une façon ou de l’autre, dans la période du carème. 

Miercuri. Zilele babelor. E soare, ninge,, bate vînt, nu se ştie cum va fi peste cîteva ore...
Liviu îmi spune că dascălii au hotărît să petreacă de prinderea postului împreună, cum au făcut şi anul trecut.
Deja prinderea postului! Martie este într-un fel sau altul, mereu în post...

marți, 1 martie 2011

Mărţişor

Le 1er mars 2011

 Les “Mărţişors” on les met une période de temps bien définie, après quoi ils seraient accrochés dans les arbres qui allaient fleurir. L’enlèvement des “mărţişors” tient des pratiques de prévision du temps. Dans le Sud du pays, par exemple, les gens croient qu’on ne porte plus le “mărţişor” au moment où l’on voit que les premières cigognes arrivent. 


Mărţişoarele se poartă o perioadă de timp bine determinată, după care se agaţă în copacii care urmează să înflorească. Scoaterea mărţişoarelor ţine de practicile de previziune a vremii. În sud, spre exemplu, oamenii cred că mărţişorul nu se mai poartă doar atunci cînd vei observa un stol de berze...

Beaucoup de travail

Le 28 fevrier 2011

Lundi. Un mois encore a passé. Je ne sais pas comment se fait qu’on est tellement occupé aujourd’hui.
Tricoter, c’est du repos, c’est du luxe. Et j’aurais d’autres choses à faire en dehors du ménage, mais dès que j’ai un peu de temps, je tricote. Je ne peux pas m’arrêter car j’ai plusieurs projets, et, en plus j’ai repris cette activité si difficilement et, je dirais, si doulouresement...
Luni. Încă o lună a trecut. Nu ştiu cum se face că sîntem atît de ocupaţi azi, ne-au rămas restanţe de zilele trecute!
A tricota este , odihnă, lux. Şi, aş avea atîtea alte lucruri de făcut în afară de treburile casei, dar îndată ce am o clipă liberă, tricotez. Nu pot să mă opresc pentru că mai am atîtea proiecte, şi, în plus am reluat atît de greu şi, aş zice, atît de dureros, această activitate...







luni, 28 februarie 2011

Foire aux “mărţişors”

Le 27 fevrier 2011

Dimanche. Quel va-et-vient dans notre maison! Jusque assez tard, quand Liviu était au Centre se détendre.
Mon courrier pour les amis attend encore un peu, je n’ai pas eu des “mărţişors” si je ne suis pas allée à la ville. Mais, j’ai le temps encore jusqu’au 15 mars. Vraiment j’aurais été très fière si je les envoyaient en fevrier.
J’aurais aimé que je sois au Musée du paysan ce week-end, j’aurai, peut-être, l’occasion d’y aller un jour de nouveau. J’y ai vu la plus intéressante foire du “mărţişor”.
Duminică. Ce mai du-te-vino la noi în casă în această zi! Pînă seara, pe cînd Liviu era deja în Centru ca să se destindă, s-a şi întors foarte...relaxat.
Corespondenţa mea cu mărţişoare pentru prieteni mai trebuie să aştepte, dacă nu m-am dus la oraş. Dar, timpul nu este încă pierdut, în prima jumătate a lunii e frumos să te gîndeşti la cei dragi. Eram prea mulţumită s-o fi putut face în februarie.
Mi-ar fi plăcut să fiu la Muzeul ţăranului, în acest week-end, îmi tot doresc acest lucru de ceva timp, de cînd am văzut aici, cel mai fain tîrg al mărţişorului.