miercuri, 10 martie 2010
Le 8 Mars-Journée de la Femme
Le 8 Mars 2010
Lundi. Occupée, occupée, bien occupée...C’est la Fête internationale de la femme, une fête que les communistes ont imposé en essayant de remplacer les fêtes réligieuses par autres qui n’ont pas eu les chances de celle-ci. En se situant entre le 1-er mars, la tradition du “mărţişor” et le 9 mars, la fête orthodoxe des 40 Saints elle a bien tenu et nous voilà le 8 Mars en recevant des fleurs, des voeux et autres cadeaux de nos proches en tant que fammes de leurs vies...Luni. Ocupată, ocupată, foarte ocupată... Este ziua internaţioală a femeii, sărbătoare pe care comuniştii au impus-o încercînd împreună cu altele, care nu au avut şansele acesteia, să înlocuiască sărbătorile religioase din viaţa nostră. Situîndu-se între 1 Martie, sărbătoarea tradiţională a mărţişorului şi 9 Martie, sărbătoarea ortodoxă a Celor 40 de Sfinţi, iată-ne primind flori, urări şi cadouri de la apropiaţii noştri, în calitate de femei ale vieţii lor.
Le Championnat
Le 7 mars 2010
Dimanche. La semaine qui vient de se treminer il y a eu à l’école, comme chaque année, le Championnat de volley-ball de l’école. C’est une étape de la classe d’éducation phisique, qui vient de mettre un accent et d’offrir aux enfants une autre sorte de satisfaction que la simple heure de classe et fait une évaluation générale de la série d’habiletés que le prof enseigne aux enfants chaque année, au chapitre “jeu sportif” de son planification annuelle. Mais le championnat n’est pas dans le progrmme et suppose un effort supplémentaire surtout de la part du prof. Il pourrait donner tout simplement des notes aux élèves et finir avec cette étape.
Je participe à cet évenement que je le veux ou pas, car la salle de sport est très près de ma maison.
Duminică. În săptămîna care tocmai s-a sfîrşit, a avut loc la şcoală, ca în fiecare an, Campionatul de volei al şcolii. Este o etapă a orelor de educaţie fizică, etapă ce tocmai a pus un accent şi care le-a oferit elevilor un alt fel de satisfacţie decît simpla oră de ed.fiz şi ofera posibilitatea de a face o evaluare generală asupra seriilor de deprinderi formate la capitolul”joc sportiv” din planificarea anuală a profesorului. Campionatul nu este planificat, nici obligatoriu pentru profesor, el cere un efort foarte mare din partea acestuia mai ales. Ar putea doar să dea notele şi atît. Fără să vreau, iau şi eu parte la acest eveniment deoarece sala de sport este foarte aproape de peretele din spate al camerei mele...
sâmbătă, 6 martie 2010
Babe encore
Le 6 mars 2010
Samedi. Cette journée a bien commencé, avec du soleil, mais il a neigé tout le temps et vers le soir il a fait froid. –10,40 C, à 22h. C’était l’anniversaire de ma mère. Elle aurait eu 90 ans.
J’ai lu un très intéressant post sur le blog Aspen Loft Studio. On doit se sentir très protégé là-bas, dans une montagne au milieu d’un parc naturel. Pas comme chez nous, où l’État ne connais pas ses priorités et permet, par ses représentants des constructions bien différentes au milieu et aux limites d’un parc naturel, Le Parc Naturel des Apuseni, et c’est seulement ce qu’on s’aperçoit, dès qu’on y entre...
Sîmbătă. Frumoasă zi. A început cu soare şi cu ninsoare. Spre seară, vremea s-a răcit considerabil, acum, ora 22oo , afară este –11,70C. Era ziua mamei, ar fi avut 90 de ani.
Am citit o frumoasă postare pe blogul Aspen Loft Studio.Am avut senzaţia că oamenii trăiesc acolo, simţindu-se protejaţi într-un munte, în mijlocul unui parc natural. Nu ca aici, la noi unde Statul nu-şi cunoaşte priorităţile şi permite, prin reprezentanţii săi nişte construcţii foarte diferite de stilul regiunii şi asta într-un munte ce se vrea apărat de un parc natural, Parcul Natural Apuseni. Dar asta e doar ceea ce sare în ochi încă la intrare.
vineri, 5 martie 2010
La cinquième "baba"
Le 5 mars 2010
Vendredi. La cinquième “baba”. Il ne fait pas beau. Il neige, il fait humide, on ne peut pas sortir. C’est ainsi ma “ baba”. Toute l’année je serai comme ça: laide et mauvaise. Peut-être pas tellement. Il y en a qui trouvent que la neige, ça veut dire qu’il fait beau...
" Toute l'année tu sera comme était ta baba." C'est comme si on était au Nouvel An. Cette tradition est très ancienne, depuis l’époque des Romains qui fêtaient le Nouvel An le 1-er mars. Peut-être c’est même préchrétienne.
Vineri. Baba a cincea, baba mea. Nu este timp frumos, ninge, o zi urîtă şi umedă, nici nu pot să ies la o mica plimbare. Tot anul voi fi aşa: urîtă şi rea. Sau, poate nu tocmai. Sînt unii care consideră că o zi cu ninsoare ar fi o zi frumoasă.
Chestia asta cu “vei fi tot anul cum ţi-e baba” sună de pare c-am fi la Anul Nou. Se spune că este o credinţă foarte veche, poate chiar precreşină. Oricum, romanii aveau Anul Nou la 1 Martie.
joi, 4 martie 2010
Poésie
Le 4 mars 2010
Jeudi. Une journée un peu ensoleillé, un peu sans soleil, mais plutôt une belle journée. Je suis allée à la poste envoyer des “mărţişors”, en rentrant, je suis entrée au dispensaire pour les ordonnances. Là, on ne peut jamais espérer qu’on sort l’affaire résolue, et vraiment je dois y passer une deuxième fois, mais ça va... Ensuite je dois aller à la pharmacie mais j’ai encore des médicaments, car le dernier mois il m’a fallu un mois entier pour avoir tout ce qu’il me fallait. C’est la crise! Donc, j’irai vers le soir ou un autre jour...J’ai encore une anciènne collègue de fac qui écrit des poésies, Felicia Gicovan. Elle a publié deux livres jusqu’à présent: un, en collaboration, un, autre toute seule et elle est en train de préparer le troisième. Je lui ai demandé de m’en envoyer une et la voilà...J’aimerais la mettre en français, mais c’est trop difficile...
Joi.O zi cu soare, dar şi cu nori, mai degrabă o zi frumoasă. M-am dus pînă la poştă să trimit nişte mărţişoare, la întoarcere, am intrat pe la dispensar să-mi iau reţetele. Aici însă, nu poţi spera să rezolvi dintr-o dată şi într-adevăr trebuie să mai merg odată, dar nu-i nimica...Apoi, urmează să trec pe la farmacie, dar nu mă grăbesc, mai am medicamente, cele de pe luna trecută abia de curînd le-am primit în totalitate. E criză!
Mai am o fostă colega de facultate care scrie poezii,, Felicia Gicovan. Pînă acuma, ea a publicat două cărţi: una în colaborare, una singură, iar a treia este în lucru. Frumooos!!! Am rugat-o să-mi trimită şi mie una. Iată o poezie de-a Ligiei:
Rugă în monorimă
de Ligia Gicovan
La început presupus,
Dorit, visat, spus
Dar prea sus, prea sus.
Atunci Tatăl te-a adus,
Pentru mine ca uns,
Ca legămînt între Jos şi Sus
Şi ca fiu supus
Pentru mine ai murit, Iisus.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)